Adevăruri de altădată: Casa lui Cuza
0La Galaţi s’a luat o frumoasă iniţiativă: de a se cumpăra prin subscripţie publică şi de a se transforma în muzeu fosta casă a lui Alexandru Cuza, pârcălab de Galaţi şi apoi domn al Principatelor-Unite.
Intelectualitatea gălăţeană a fost prezentă şi a pornit la lucru. Îi urăm izbândă, îndemnând din toată inima publicul, mai ales cel sărac, să contribue cu cât de puţin, fiindcă din puţin se face mult.
Se ştie că, trecută din mână în mână, casa lui Cuza Vodă era ameninţată cu desfiinţarea. S'ar fi pierdut astfel o preţioasă amintire. Cine ar fi dorit să retrăiască cu ajutorul ei vremile de avânt şi de încredere în puterile naţiunii noastre n'ar fi putut-o face. Să nădăjduim că vom vedea în câţiva ani noul muzeu şi că ne vom putea cufunda în vrăjile trecutului unionist şi ante-unionist privind obiectele şi actele ce se vor aduna acolo.
Cuza Vodă a înţeles că un neam se ridică dacă porţi grijă de temelia lui. Fără împroprietărirea dela 1864 a ţăranilor, cele două Principate nu s'ar fi putut smulge din barbaria şi orientalismul în care stau prinse. Când robii de pe întinsul celor două ţărişoare au început să aibă ce să mănânce, alta a fost faţa lucrurilor.
Au pornit şi ei să intre în rândul oamenilor, să preţuiască civilizaţia, să-şi dea copiii la şcoli. Dintr'o dată a izbucnit clocot de viaţă nouă, câmpul a dat roade mai îmbelşugate, iar între cârmuitori au pătruns elemente de jos, care priveau cu alţi ochi muncitorimea.
Crezul acesta n'a fost numai al lui Cuza, ci al unei generaţii. Meritul lui stă în a fi recunoscut-o, a fi pus-o la lucru şi a fi supraveghiat-o să nu se abată din drumul croit. Ca el, iubeau ţăranii şi Negri şi Alecsandri şi Kogălniceanu şi toţi fruntaşii generaţiei.
Vom retrăi vremuri dătătoare de înalte exemple, atunci când vom străbate sălile viitorului muzeu Cuza Vodă din Galaţi. (articol publicat de Petre V. Haneş în Adevărul, 1937)