Actriţa Julieta Szönyi, la lansarea albumului despre tatăl ei, pictorul Ştefan Szönyi: „Tata a fost comunist din convingere, nu din oportunism“ FOTO
0A fost o aglomeraţie mare sâmbătă, 27 mai, în cadrul Bookfest, la lansarea albumului "Ştefan Szönyi", publicat de Editura Institutului Cultural Român în condiţii grafice excepţionale. La lansare, au participat fiicele sale, alături de Nicolae Breban şi mulţi critici de artă.
Două lansări de albume şi o dezbatere sub egida revistei Lettre Internationale au fost propunerile Institutului Cultural Român la Salonul Internaţional de Carte Bookfest, desfăşurat în perioada 24 – 28 mai la Pavilionul Expoziţional Romexpo.
La cafeneaua Julius Meinl, la lansarea albumului despre Stefan Szonyi, au luat, sâmbătă, cuvântul criticul de artă Ruxandra Dreptu, profesorul Cosmin Paulescu (de la catedra de artă murală de la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti) şi Anca Thomas-Szӧnyi, fiica artistului stabilită la Paris, care a coordonat lucrarea. La lansare, au participat şi actriţa Julieta Szönyi, cealaltă fiică a lui Ştefan Szönyi, Nicolae Breban, alături de numeroşi artişti plastici şi critici de artă. Dezbaterea a fost moderată de Sorin Gherguţ, din partea ICR.
Ştefan Szönyi (1913-1967) a debutat la Timişoara sub influenţa curentului Die Neue Sachlichkeit, ulterior afirmându-se, în virtutea convingerilor sale din epocă, ca adept al realismului socialist. Care ar fi fost evoluţia sa artistică după deschiderea şi liberalizarea ideilor de la finele anilorʼ60, dacă nu ar fi dispărut la 53 de ani, în plină maturitate creatoare ? Este una dintre întrebările la care încearcă să răspundă criticul de artă Ruxandra Dreptu, autoarea textului monografic în lucrarea coordonată de Anca Szönyi Thomas, fiica pictorului.
În 1939, Ştefan Szönyi a plecat la studii la Paris, înscriindu-se la Academia Ranson. În perioada interbelică, artistul a fost atras de teme biblice şi a semnat câteva compoziţii expresioniste deosebite, inspirate de muzică, precum şi un şir de portrete romantico-mistice („Sfântul Sebastian”, seria de „Profeţi”, „Apocalipsa”). Corneliu Baba îşi amintea că Ştefan Szönyi se ducea între cerşetorii din Timişoara pentru a-i imortaliza. În perioada comunistă, Ştefan Szönyi a devenit un militant reprezentativ al realismului socialist, creând lucrări ca „Ţărancă”, „Lumină peste uzină”, „Portretul unei muncitoare”, „Tipografie ilegală”.
"Tatăl meu a fost comunist din convingere, nu din oportunism", a spus fiica sa, actriţa Julieta Szönyi, care a apreciat tenacitatea surorii sale, Anca Thomas-Szӧnyi, de a coordona albumul despre tatăl lor, la 50 de ani de la dispariţia artistului.
"A fost un efort susţinut, multe dintre lucrările tatălui meu sunt pierdute, am dat telefoane în toată lumea, încercând să le aflu urma, să le recuperez cumva. Mulţumesc Institutului Cultural Român care m-a sprijinit în demersul meu de a cinsti memoria tatălui meu prin acest album", a declarat la lansare, Anca Thomas-Szӧnyi (foto), care doreşte să organizeze la Timişoara, în toamnă, o expoziţie cu lucrările lui Ştefan Szönyi.
„Ca istoric de artă, mă aflu, din nou, în situaţia care îmi place, aceea de a scrie despre un artist a cărui efemeră glorie s-a stins lăsând loc unei nemeritate uitări. Să scriu despre Ştefan Szönyi este, în cel mai profund sens, o provocare. Opera lui este ca o oglindă cu două faţete. În ambele se reflectă perioade din viaţa sa: prima este cea a tinereţii, a studiilor, a prieteniilor durabile, a entuziasmului revoluţionar şi a unei creaţii puse sub semnul expresionismului magic, a doua este cea a stabilizării, a aşezării într-un tipar ales cu luciditate, al artei cu tendinţă, al realismului (…).Arta lui Ştefan Szönyi rămâne valabilă, valoroasă, prin calităţile artistice, prin măiestria actului de creaţie şi prin conceptualizarea oricărui subiect pe care şi-l propune. De-a lungul creaţiei sale artistice sunt câteva trăsături particulare care se cer subliniate: calitatea de portretist, arta monumentală ca document istoric, perfecţionismul dovedit prin numeroase studii şi schiţe şi prin variante“, apreciază criticul Ruxandra Dreptu.
Sâmbătă, 27 mai, de la orele 12.00, în cadrul Bookfest, tot la cafeneaua Julius Meinl, Institutul Cultural Român, sub egida ediţiei române a revistei Lettre Internationale, a organizat şi dezbaterea «La fidélité, pourqoui s'en méfier?», cu participarea prof. univ. Victor Ivanovici (Universitatea din Salonic), a scriitorului şi profesorului Massimo Rizzante (Universitatea din Trento) şi a publicistului Adrian Mihalache (Lettre Internationale).
Vineri, 26 mai, a avut loc lansarea albumului "Cojan în Romania", publicat de Editura Institutului Cultural Român, în cadrul Bookfest. La cafeneaua Julius Meinl, au vorbit despre album criticii de artă Ruxandra Garofeanu (coordonatoarea lucrării), Pavel Şuşară, Daria Ghiu. Lansarea a fost moderată de Simona Sora, din partea ICR.
Aurel Cojan (1914-2005), pictor şi artist decorator român, a urmat, în perioada 1932-1934, cursurile Academiei de Arte Frumoase Bucureşti, secţia pictură, avându-i ca profesori pe Francisc Şirato şi Camil Ressu. În 1969 a obţinut azil politic la Paris.
"Am hotărât să mă adresez Institutului Cultural Român pentru a mă sprijii în realizarea unui album monografic, însoţit de diferite texte consacrate acestui mare artist rămas nepermis de mult într-un con de umbră ( de la cărticica scoasă în 1968 de Editura Meridiane, cu textul lui Dan Grigorescu, nu s-a mai publicat nimic reprezentativ)", spune criticul de artă Ruxandra Garofeanu, coordonatoarea albumului, în "Argument". "De atunci a trecut aproape o jumătate de secol fără a ne încumeta să-i punem opera din România faţă în faţă cu sensibilitatea contemporană, cu modul actual de a filtra valorile în acord cu numeroasele schimbări petrecute în domeniul artei, care ţin de o altă percepţie şi citire a lumii înconjurătoare.
Cojan a frecventat, alături de Şcoala de la Belle Arte, şi Şcoala de Arhitectură şi Dreptul, înzestrării de la natură adăugându-i-se şi instrucţia atât de necesară. Numai prin judecata riguroasă şi dreaptă a creaţiei lui îi vom consacra locul ce i se cuvine în istoria artelor plastice româneşti", subliniază criticul de artă Ruxandra Garofeanu, în "Argument"-ul din albumul "Cojan în România".
La rândul său, criticul Daria Ghiu a spus, la lansare, că i-au plăcut poveştile de viaţă regăsite în album, unde apare frecvent formula "Cojan, revoltatul", iar criticul de artă Pavel Şuşară a subliniat că "toata viata, Aurel Cojan a fost conştient că, în ceea ce-l priveşte, arta se naşte din artă, din citatul artistic bine ales". "Prin puritatea la care aspiră, opera se situează în acel plan în care toate contradicţiile se dizolvă sau se anihilează. Sub aparenta ingenuitate se ascunde o lungă meditaţie asupra artei". De asemenea, Pavel Şuşară a subliniat importanţa efortului susţinut de doamna Ruxandra Garofeanu în realizarea acestui volum. În album, textele sunt atât în limba română, cât şi în limba franceză, iar în capitolul "Receptare critică" au fost adunate texte semnate de Michel Cojan (fiul artistului, care trăieşte în Canada), Miron Kiropol, Emmanuel Daydé, Ioan I. Mirea, Dan Grigorescu, Dan Hăulică. Wanda Sachelarie Vladimirescu, Ion Nicodim, Ervant Nicogosian, Mihai Sârbulescu, Mircea Milcovitch&Maria Mesterou, Ruxandra Garofeanu (care a realizat şi numeroase interviuri cu artistul), Florin Colonaş, Dan Stanca, Dan Hăulică.