A murit Maia Pliseţkaia, balerina care n-a vrut să-l privească în ochi pe Stalin

Maia Pliseţkaia, balerina care a marcat istoria baletului ultimului secol şi care a urcat pentru prima dată pe scena de la Teatrul Balşoi când avea doar 11 ani, a murit noaptea trecută, la vârsta de 89 de ani, în urma unui atac de cord.

S-a născut pe 20 noiembrie 1925, la Moscova, într-o familie de evrei, care aveau multe legături cu lumea artistică a momentului. Mama ei, Rachela, a fost actriţă în filme mute. A trecut de-atunci aproape un secol, din care aproximativ 80 de ani au fost dedicaţi baletului, pentru că, la vârsta de 9 ani, Maia a început să studieze baletul, iar la 11 ani, deja a urcat prima dată pe scena de la Balşoi, unde, atunci când a împlinit 18 ani a devenit solistă şi unde a rămas până în anul 1990.

A murit pe 2 mai 2015, iar anunţul l-a făcut Vladimir Ourin, directorul general al Teatrului Balşoi, citat de Russia Today şi preluat de Mediafax. Avea 89 de ani şi a murit în Germania în urma unui atac de cord. „Soţul ei, compozitorul Rodion Schedrin, tocmai m-a sunat. A murit în urma unui atac de cord. Doctorii germani au făcut tot ce au putut, dar nu au putut să o salveze”, a spus Vladimir Ourin, dând vestea întregii lumi, care astăzi îşi aminteşte momentele extraordinare ale carierei Maiei Pliseţkaia, care a schimbat şi a marcat istoria baletului secolului 20 şi al cărei stil pe scenă a rămas unic, ridicând standardele tehnice şi artistice pentru toate balerinele care i-au urmat. Azi toate reţelele de socializare şi televiziuni din întreaga lume au arătat imagini cu celebra balerină şi coregrafă, iar preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a transmis condoleanţe familiei, potrivit news.yahoo.com.

Viaţa Maiei Pliseţkaia e un subiect de roman. Copilăria ei s-a petrecut într-o perioadă în care lumea se schimba, iar familia ei a avut mult de suferit, cu un tată care a fost condamnat la moarte şi împuşcat în timpul terorii staliniste, în 1938. Mama ei a fost arestată curând şi trimisă în Kazahstan, împreună cu frăţiorul Maiei care avea atunci doar câteva luni. Maia a scăpat de celebrele orfelinate care au distruis vieţi, în care erau aruncaţi copiii „duşmanilor poporului”, pentru că a fost luată de mătuşa şi de unchiul ei, Sulamith şi Asaf Messerer, care erau solişti cunoscuţi la Teatrul Balşoi şi a căror influenţă în viaţa ei a fost covârşitoare. O viaţă care i-a adus un succes extraordinar, dar şi multe interdicţii într-o Uniune Sovietică în care numele ei a fost folosit intens şi prezentat ca una dintre marile realizări ale sistemului, o adevărată armă în timpul Războiului Rece. Asta în timp ce Maiei i s-a interzis timp de 16 ani să iasă din ţară, iar conducerea Teatrului Balşoi n-o trata tocmai frumos.

În 1949, când era deja un star, a fost trimisă să danseze la cea de-a 70-a aniversare a lui Stalin. Stalin care-i ucisese tatăl. Printre invitaţi se afla şi liderul comunist Mao Zedong. A dansat... dar mai târziu, peste ani, în autobiografia pe care a publicat-o, intitulată „Eu, Maia Pliseţkaia”, mărturiseşte:

„După atâţia ani, da, o recunosc, eram pur şi simplu îngrozită de privirea lui Stalin”. Aşa că a evitat pe cât posibil să se uite în ochii lui, atunci când şi-a făcut reverenţele.

Până în 1959, nu a avut voie să iasă din Uniunea Sovietică. De-abia atunci, lumea toată a putut s-o vadă pe scenă şi a devenit un star internaţional, pentru extraordinarul ei stil teatral, pentru acel talent unic pe care numai cei ce au văzut-o dansând pe scenă l-au putut simţi cu adevărat. Nikita Hruşciov, care spunea despre ea că e „cea mai bună balerină din lume”, i-a ridicat interdicţia şi a lăsat-o să zboare în America, la New York, într-un turneu al Teatrului Balşoi, iar la întoarcere, după ce a aflat cu mare plăcere despre toate cronicile entuziaste care au apărut în presa americană, a îmbrăţişat-o şi i-a spus: „Bravo! Te-ai întors. Nu m-ai făcut să par un caraghios în ochii lumii întregi. Nu m-ai dezamăgit!”.

Maia Pliseţkaia a rămas pe scenă până târziu, până în anul 1990, iar după căderea comunismului a plecat din ţară împreună cu soţul ei, cel care i-a fost aproape până în clipa morţii, iar în ultimii ani a locuit în Germania. Însă numele Maiei Pliseţkaia rămâne aproape sinonim cu Teatrul Balşoi... Iar declaraţia ei de dragoste faţă de acest teatru este simplă şi extrem de puternică: „Teatrul este incredibil construit, dimensiunile scenei, înclinaţia podelei... Nu ştiu din ce lemn este făcută, dar e extraordinar. În alte teatre, podeaua e ori dreaptă, ori înclinaţia e prea mare. Am dansat pe toate marile scene ale lumii şi pot să spun cu mâna pe inimă că Balşoi e cel mai bun”.