Ciuboţica-cucului calmează nervii

Cunoscută şi apreciată din cele mai vechi timpuri pentru numeroasele sale efecte de revigorare asupra organismului, ciuboţica-cucului trebuie să facă parte din farmacia fiecărei familii. În

Cunoscută şi apreciată din cele mai vechi timpuri pentru numeroasele sale efecte de revigorare asupra organismului, ciuboţica-cucului trebuie să facă parte din farmacia fiecărei familii. În diferite zone ale ţării (poieni, liziere ale pădurilor, pe poteci de munte, amestecată prin tufişuri) întâlnim planta, cunoscută sub diferite denumiri, printre care cizma-cucului, urechea-ursului sau anglicel.

De secole, în popor se spune că "cine vrea să scape de nervi şi nelinişte să mănânce ciuboţica-cucului." Planta are un efect puternic antioxidant. Florile şi frunzele sunt bogate în săruri minerale (potasiu, calciu, sodiu), vitamine (C şi betacaroten) şi ajută la întărirea sistemului imunitar.

În plus, aportul altor substanţe valoroase, saponozidele, fluidizează secreţiile bronşice. De aceea, ciuboţica-cucului şi-a căpătat renumele de salvator al bolnavilor cu afecţiuni pulmonare, insomnii, boli cardiace, artrită şi gută. Tinerele mame care alăptează pot să-şi sporească doza zilnică de lapte bând două-trei ceaiuri pe zi. Desigur, specialistul este cel care decide cât timp poate să dureze tratamentul.

De asemenea, o terapie cu infuzie, timp de două-trei săptămâni, alungă migrenele şi efectele răcelilor.

Reţeta de preparare

Pentru infuzie folosim 3 g (o linguriţă rasă) de plantă pe care o fierbem timp de trei minute. Zilnic se beau trei căni de ceai călduţ. În cazurile grave de tuberculoză, bolnavul apelează la ajutorul sucului obţinut din florile tocate foarte mărunt sau trecute prin mixer. Acestea se amestecă cu miere polifloră, ceai şi polen, câte două linguriţe la cană. Ceaiul este contraindicat persoanelor alergice la aspirină, femeilor gravide şi celor care urmează terapii cu anticoagulante.