Ce nu ar trebui să îi spui niciodată unei persoane aflate pe moarte, potrivit unui bolnav de cancer în stadiu terminal: „Să-i sugerezi să citească Biblia este jignitor”

Un inginer belgian care a aflat, recent, că suferă de cancer terminal şi a ales să îşi pună capăt zilelor prin sinuciderea asistată a subliniat, în cadrul unui ultim articol, cum ar trebui să decurgă o conversaţie cu o persoană aflată în pragul morţii.

Inginerul Pieter Hintjens a fost diagnosticat recent cu cancer aflat în statudiu terminal, la 53 de ani. Bărbatul, tată a trei copiii cu vârste de 12, nouă şi cinci ani, a ales să îşi sfârşească viaţa înainte ca trupul său să fie distrus de boală prin sinucidere asistată, procedură legală în Belgia din 2002. Hintjens a publicat recent pe site-ul personal un protocol pentru persoanele aflate la un pas de moarte, incluzând în articolul său şi o serie de reguli şi sugestii despre ce ar trebui să le spunem oamenilor muribunzi şi ce lucruri ar trebui să evităm într-o conversaţie.

Bob a fost diagnosticat cu o boală incurabilă, iar Alice este prietena sănătoasă care încearcă să îi fie alături.

Ce nu ar trebui să îi spună Alice lui Bob:

„Rezistă, trebuie să ai speranţă şi să lupţi” – putem presupune, spune Hintjens, că bob luptă cât poate pentru viaţa lui. Dacă nu o face, este, din nou, alegerea lui Bob.

«Ce tragedie! Mă întristează atât de tare... te rog să nu mori» – moartea nu este o opţiune. «Asta mi-a spus fiica mea, iar eu i-am explicat că nu ne putem lupta cu faptele. Furia şi tristeţea, în acest caz, sunt inutile», a consemnat inginerul.

„Poţi să învingi boala asta. Nu ştii ce se poate întâmpla” – aşa îşi exprimă Alice speranţa, dar speranţa falsă nu este un medicament, spune Hintjens.

„Am găsit nişte informaţii despre o terapie alternativă vindecătoare” – chiar dacă există o astfel de terapie, de multe ori costurile şi stresul pus pe umerii apropiaţilor sunt incredibil de mari. „Ar fi extrem de egoist şi incorect faţă de cei care ar face orice să te salveze, când şansele reuşitei sunt mici. Trăim şi murim, aşa stau lucrurile”, explică inginerul.

„Citeşte Biblia, te va ajuta” – această sugestie este, potrivit lui Hintjens, jignitoare şi nepotrivită, precum şi plină de aroganţă. Dacă Bob îşi doreşte să primească sfaturi religioase, va vorbi cu un preot. Subiectul divinităţii este unul sensibil într-o conversaţie cu cineva care tocmai a aflat că va muri. 

Conversaţia inutilă este o altă idee proastă, iar aici intră întrebările precum „te-am trezit?” – Bob nu va avea chef, cel mai probabil, să poarte astfel de discuţii. Îşi doreşte să aibă apropiaţii alături sau să discute despre lucruri interesante, care să îl distragă de la suferinţă.

Nu plângeţi la telefon. Dacă simţiţi nevoia să vărsaţi câteva lacrimi în timpul conversaţiei, închideţi telefonul şi sunaţi când vă reveniţi. Este ok să plângeţi, dar Bob, care se scaldă deja într-o mare de autocompătimire, va fi vulnerabil şi nu va vrea să îi vadă pe cei dragi suferind, spune bărbatul.

Ce ar trebui să îi spună Alice lui Bob:

Poveşti despre aventurile lor împreună, despre vremurile bune şi fericite. Terapia prin râs îi va îmbunătăţi starea lui Bob.

Discuţii despre detalii clinice. Bob, ţintuit la pat, este probabil obsedat de ritualurile de îngrijire, de competenţa personalului care se ocupă de el, de medicamente şi de boala sa. În unele cazuri, astfel de lucruri îl pot ajuta pe Bob să ia în piept şi să accepte realitatea, oricare ar fi ea.

Ajută-l pe Bob cu detalii tehnice care ţin de viaţa lui prezentă, dar şi de ce se va întâmpla atunci când nu va mai fi în viaţă. 

Nu exprima altfel de emoţii decât bucuria, nu îl face pe Bob să se îngrijoreze mai tare decât este deja. 

Şi Bob are câteva obligaţii faţă de Alice. Dacă tu eşti în postura nefericiră a bolnavului, fii totuşi atent la sentimentele celor care te iubesc:

Încearcă să nu fii trist. Deşi sună aproape imposibil, este esenţial. Dacă vei fi posomorât şi deprimat tot timpul, şi Alice, care este importantă pentru tine, se va simţi mizerabil.

Pune-ţi lucrurile în ordine şi încearcă să nu le laşi prea multe probleme pe cap apropiaţilor.

Scapă de stresul şi de cheltuielile inutile. „În Belgia este permisă sinuciderea asistată, iar eu mi-am rugat deja medicii să se pregătească atunci când va veni vremea. I-am rugat pe cei dragi să îşi ia la revedere de la mine cât timp sunt încă în viaţă, nu după ce mor. Nu vreau înmormântare, îmi voi dona rămăşiţele Universităţii”, a declarat Hintjens. 

Fii realist. Speranţa nu este un medicament. Dacă plănuieşti să negociezi cu medicii tăi, fii pragmatic şi ai în vedere interesele tuturor. „Eu le-am spus medicilor mei că mă pot folosi pentru chimoterapie experimentală, dacă îşi doresc. Ei vor câştiga noi informaţii în acest fel. Măcar atât pot face pentru sistemul medical care mi-a dăruit mai bine de cinci ani de viaţă în plus”, a mai spus belgianul.

Pregăteşte-te pentru ce e mai rău.«Când oncologul meu mi-a văzut analizele, m-a sunat şi mi-a spus că ea crede că am cancer. În ambii plămâni. Am închis telefonul şi le-am spus copiilor. A doua zi am mers la şcoala la care învaţă şi le-am spus tuturor să se aştepte la ce e mai rău, apoi i-am spus avocatului meu, apoi notarului. Zece zile mai târziu, când am primit rezultatele biopsiei, diagnosticul a fost confirmat. Am câştigat astfel zece zile în care ne-am pregătit pentru ce a urmat», a explicat inginerul.

Fii sincer şi transparent cu ceilalţi. Este mult mai simplu să îi accepţi moartea lui Bob când vorbeşti cu el despre asta. 

„Moartea nu e o ruşine, nu este un eşec”, a conchis Pieter Hintjens.