Prepararea vinului din măceşe şi efectele benefice ale acestei băuturi asupra sănătăţii

Prepararea vinului din măceşe. Măceşele pot fi folosite cu succes în mai multe reţete alimentare, printre care sosuri, dulceţuri, ulei şi chiar şi în prepararea vinului.

Măceşele pot avea un efect terapeutic foarte pronunţat, mai ales dacă sunt consumate, de exemplu, în vin. În producerea vinului de măceşe se pot folosi atât frunze, cât şi flori, dar trebuie preparate cu atenţie. Dacă sunt gătite incorect, acestea îşi pot pierde din efectele benefice. 

Măceşele sunt foarte bogate în vitamina C, iar aceasta se degradează foarte uşor atât după cules, cât şi dacă nu sunt consumate imediat sau uscate ca la carte. 

Prepararea vinului din măceşe

Se umple pe jumătate un recipient de cinci litri cu fructe de măceşe spălate, peste care se toarnă apă călduţă până la umplere. La sfârşit se adaugă o bucată de drojdie de mărimea unei cireşe, dizolvată în apă, potrivit sanatate.bzi.ro.

La preparare, multe persoane recomandă zahărul pentru o mai bună păstrare a vinului, dar acesta poate fi exclus. Totuşi, în cazul persoanelor care folosesc zahăr în vinul de măceşe, drojdia de bere nu mai este necesară.

Recipientul de cinci litri nu trebuie umplut până la refuz, ci trebuie să rămână un spaţiu liber de cel puţin zece centimetri pentru spuma ce va rezulta prin fermentaţie. Se astupă vasul cu un dop şi se lasă la fermentat timp de 6-8 săptămâni la o temperatură cuprinsă între 18 şi 20 de grade Celsius. Se agită zilnic, iar când se termină fermentaţia, vinul se limpezeşte. La final, se scoate, se filtrează prin tifon şi vată şi se pune în damigene mai mici închise tot cu dop de fermentaţie, deoarece va continua să fermenteze uşor. Se poate trage în sticle doar după ce fermentaţia s-a oprit complet. Se păstrează la întuneric, la temperaturi de 5-6 grade Celsius.

Vinul de măceşe are rol în păstrarea şi creşterea imunităţii organismului, în combaterea mult mai rapidă a răcelilor, în tratarea diferitelor afecţiuni renale şi hepatice, în sinteza colagenului natural al pielii, dar este şi un diuretic, fiind benefic în cazul lipsei poftei de mâncare, în convalescenţă.