SPECIAL: Maşinile prezidenţiale ale dictatorului Nicolae Ceauşescu

„Dragi tovarăşi şi pretini”, la 98 de ani de naşterea lui Nicolae Ceauşescu şi 26 de ani de la Revoluţie, mulţi au uitat că aşteptau ani pentru un televizor color, o Dacie sau un Oltcit, dar extravaganţele şi grandomania acestuia dăinuie. De exemplu, Casa Poporului încă este a doua clădire din lume după Pentagon. Puţini îşi aduc aminte însă de ambiţiile sau preferinţele auto ale „întâiului fiul al ţării”.

Cea mai opulentă maşină folosită de Ceauşescu a fost, la începutul anilor 1970, un Mercedes-Benz 600 Pullman Presidential Landaulet. Limuzina produsă doar în zece exemplare „Presidential Landaulet”  avea o lungime de 6.24 metri, un ampatament de 3.90 metri, şase locuri, şase portiere şi era semi-decapotabilă, permitându-i dictatorului să meargă în picioare la parade.

Sub capotă trona un motor V8 de 6.3 litri, care dezvolta 250 CP şi reuşea să împingă monstrul de peste trei tone până la o viteză maximă de 207 km/h. În afară de blindaj, lista de opţiuni cuprindea, printre altele, un mini-bar, un telelevizor cu circuit video închis şi suspensie hidraulică.

În total, au fost produse 59 de exemplare Landaulet, iar pe lista proprietarilor s-au numărat şi alţi dictatori, precum Leonid Brejnev, Fidel Castro, Saddam Hussein sau Mao Tse Tung.

După vizita oficială istorică a lui Nicolae Ceauşescu în Statele Unite din 4-7 decembrie 1973, în cadrul căreia Richard Nixon a declarat că „Ceea ce vreau să spun, totuşi, este că distinsul nostru oaspete din seara aceasta, dintre toţi oamenii de stat din lume, a jucat unul dintre cele mai însemnate roluri ale unui om de stat de pe glob, prin faptul că a văzut ansamblul problemelor mondiale cu care suntem confruntaţi şi nu numai pe acelea care implicau propria sa ţară sau o altă ţară, cu al cărei conducător el putea discuta într-un anumit moment. El a dat dovadă de înţelepciune şi înţelegere şi a contribuit enorm la deschiderea unor dialoguri care, altfel, ar fi rămas, poate, închise pentru totdeauna“, fostul preşedinte american i-a făcut cadou dictatorului, în 1976, un Buick Electra 225. Maşina cu motor de 7.468 cmc a fost înregistrată cu numărul scurt “1-B-136”, dar nu există dovezi că Ceauşescu ar fi folosit-o.

În vizitele de lucru ale tovarăşului, cea mai folosită maşină a fost Dacia 2000. La bază un Renault 20 TS, automobilul a fost asamblat manual, într-un număr limitat de exemplare destinate elitei PCR. Sub capotă avea un motor de 2.2 litri şi 116 CP, cuplat la o cutie de viteze automată, în trei trepte. Pe lista de opţionale se aflau dotări precum pilot automat, aer condiţionat, geamuri electrice şi închidere centralizată.

De asemenea, la diverse evenimente, Nicolae Ceauşescu a participat la bordul unui Cadillac Series 62 DeVille. Decapotabila avea o lungime de 5.7 metri şi un motor V8 de 6.4 litri.

Maşina de suflet a „întâiului fiul al ţării” a fost însă ARO-ul 304, un ARO 244 cu ampatament lung, construit special la Câmpulung. Nostalgic, probabil, după dotările şi luxul Mercedes-ului 600, dar schimbându-şi radical poziţia faţă de Occident şi produsele străine, la sfârşitul anilor 1970, Ceauşescu le-a comandat specialiştilor români un automobil prezidenţial.

Zis şi făcut, ARO 304 era aproape la fel de mare ca limuzina germană, interiorul era îmbrăcat în piele, avea trapă electrică şi aer condiţionat. Motorul obişnuit de ARO, de 2.5 litri şi 83 CP, abia o punea însă în mişcare. Iar căldura era asigurată cu ajutorul unei… sobe.

Recent, un ARO care i-a aparţinut lui Ceauşescu a fost scos la licitaţie, preţul urcând la peste 30.000 de euro. CITEŞTE mai multe…