Victor Hănescu s-a retras din echipa de Cupa Davis a României printr-o scrisoare emoţionantă
0Tenismanul Victor Hănescu şi-a anunţat, miercuri, prin intermediul unei scrisori deschise către "iubitorii tenisului românesc" decizia de a se retrage din echipa naţională de Cupa Davis, precizând că acest pas este unul foarte dificil pentru el.
"Vine un moment în viaţă fiecărui sportiv, dureros, dar inevitabil: retragerea de la Echipa Naţională. Momentul nu este uşor şi întotdeauna când vine vorba de culorile României, decizia este şi mai dificilă. De la vârsta de 10 ani, prin '91, când am fugit de la şcoală să văd un meci de Cupa Davis între România şi Irlanda, s-a născut în mine dorinţa de a purta cu mândrie tricoul Naţionalei.
Am debutat la 20 de ani, în 2001 şi ţin minte ca ieri acea zi: am fost convocat ca rezervă în meciul contra Cehiei, jucat la Prostejov şi am intrat pe teren, la dublu, alături de Trifu, ca urmarea a unei accidentări suferite de Voinea. De atunci am jucat 37 meciuri sub tricolor în 21 de partide inter-naţiuni şi la fiecare meci sub culorile României, am avut emoţii, mari emoţii! Aceste trăiri nu se compară cu sferturile de finală de la Roland Garros şi nici cu trofeul câştigat în Elveţia, după ce am trecut în semifinală de Wawrinka, top 10 ATP la acel moment, sunt sentimente speciale pe care nu le poţi avea decât la Naţională", a scris Hănescu.
Jucătorul de tenis român a rememorat cele mai importante momente din cariera sa la echipa naţională: "Mă gândesc la meciul împotriva Ecuadorului, împotriva fraţilor Lapentti. Am câştigat primul meci după 5 ore de joc, iar în ultima zi la 2-1 pentru noi, am pierdut în 5 seturi de la Nicolas Lapentti. A fost prima oară când am plâns după un meci pierdut, mă gândeam tot timpul la ce o să gândească cei de acasă... dar cu sprijinul colegilor, am reuşit calificarea. În 2005 am avut confruntarea cu Belarusul la Braşov. Jucam alături de Pavel şi Trifu pentru un loc între primele 8 echipe din lume. Momentul adevărului a venit în ultima zi a întâlnirii când la scorul de 2-2 jucam meciul decisiv cu Volcikov. A fost poate cel mai important moment din cariera mea. Era testul cel mare, şi l-am trecut! L-am învins pe Volcikov şi România era în sferurile grupei mondiale după o pauză de 22 de ani! Nu toate momentele la Cupa Davis au fost fericite, când suferi o înfrângere la Naţională, simţi pe umeri nemulţumirea a milioane de români, nu este la fel ca la un turneu ATP când nu prea ai timp să meditezi la meciul deabia încheiat, pleci imediat către următorul turneu şi trebuie să rămâi concentrat. Un moment dificil pentru mine, care m-a ţinut departe de terenul de tenis aproape un an, a fost în 2006, când jucând pentru România împotriva SUA, am suferit o accidentare la spate. Totuşi, am revenit în 2007, într-un meci dramatic împotriva Japoniei, la Osaka, când după un ultim set în care am jucat cu crampe musculare puternice, am reuşit să aduc punctul decisiv pentru România".