Terapia controversară folosită de americanul Ben Shelton, calificat în „sferturi” la Wimbledon. Medicii nu o recomandă, dar sportivii îi ignoră
0La turneul de tenis de la Wimbledon, jucătorul american Ben Shelton (22 de ani, locul 10 ATP) a lăsat să se vadă, datorită tricoului decupat, fără mâneci, semne că se numără printre sportivii care folosesc terapia cu ventuze ca instrument de recuperare.
Ventuzele au intrat în lumea sportului profesionist datorită unor legende precum înotătrul Michael Phelps. Recent, în tenis, s-a vorbit mult despre cazul lui Ben Shelton, un jucător american de tenis din Top 10, care a prezentat semne clare de ventuze atât la Londra, dar și trecut, la US Open, turneul său de casă.
La meciul din „optimi” cu italianul Lorenzo Sonego (30 de ani, 47 ATP), spectatorii au putut observa ieri zone roșii mari pe umărul stâng al lui Shelton produse de ventuzele folosite pentru a îmbunătăți recuperarea mușchilor implicați în declanșarea și susținerea serviciul său devastator.
Ben s-a impus cu 3-1 la seturi și îl va înfrunta în „sferturi” pe un alt italian, liderul mondial Jannik Sinner (23 de ani), care a profitat de accidentarea bulgarului Grigor Dimitrov (34 de ani, 21 ATP) la scorul de 6-3, 7-5, 2-2 pentru adversar.
Tehnică veche de 2.500 de ani
Ventuzele sau terapia cu ventuze (cupping therapy) sunt o tehnică tradițională care folosește crearea unui vid în interiorul unor cupe plasate pe piele, pentru a stimula circulația sângelui și a facilita recuperarea musculară.
Doctorul Roberto Pulcri, expert în Acupunctură și Medicină Tradițională Chineză, a explicat că ventuzele „sunt o practică care face parte din tehnicile terapeutice ale Medicinii Tradiționale Chineze. Aceasta implică aspirarea (sucțiunea) unor puncte anatomice ale corpului, folosind aplicarea unor „cupe” speciale pe piele. Funcția fundamentală este de a elimina stagnarea care blochează circulația, promovând un schimb oxigenat și bogat în nutrienți în sânge”.
Tot conform celor spuse de Dr. Pulcri, „primele apariții ale ventuzelor pot fi urmărite în urmă cu peste 2.500 de ani. Abordarea originală se bazează pe aspecte filozofice ale culturii orientale, dar este o tehnică pe care o găsim peste tot în lume, chiar și în Africa”.
„Ieșirea la suprafață a toxinelor stagnate”
În ceea ce privește beneficiile, „metodologia a fost studiată în diverse contexte pentru a înțelege ce se întâmplă atunci când se efectuează aspirația. Împingerea negativă pe care o creează cupa atrage sângele către zona afectată și, dacă domeniul de aplicare este corect, eficacitatea este notabilă. Tehnica poate fi utilă și pentru repararea cicatricilor post-chirurgicale și post-traumatice. În aplicațiile sale comune, este benefică pentru persoanele care, de exemplu, suferă de migrene, sciatică, lumbago și probleme articulare”.
Karim Benzema și Arnaut Danjuma sunt doi fotbaliști care au folosit ventuzele ca metodă de recuperare. Conform celor explicate de Dr. Pulcri, este vorba de „ieșirea la suprafață a toxinelor stagnante. Se poate pune chiar și un diagnostic evaluând culoarea pielii. Când procesul inflamator este recent, pielea este roșie, în timp ce dacă stagnarea sângelui este mai veche, culoarea tinde spre violet”.
Sportivii o folosesc adesea „deoarece ajută la eliminarea toxinelor și a acumulărilor metabolice care se creează atunci când mușchiul este supus unor eforturi semnificative. Poate fi importantă deoarece acționează asupra menținerii performanței și «menține» mușchii mereu în stare optimă”.
Nu sunt recomandate tuturor
Ventuzarea nu este o practică la care poate recurge toată lumea. De exemplu, nu este recomandată persoanelor în vârstă cu pielea subțire, femeilor însărcinate, în cazuri de cancer sau boli dermatologice acute și atunci când există un proces inflamator în desfășurare, care se poate manifesta, de exemplu, cu febră.
De asemenea, ar trebui evitată de către cei cu insuficiență cardiacă sau renală, boli hemoragice, dermatoze, fracturi osoase, arsuri solare și răni ale pielii în faza de vindecare, de către cei prea slabi sau obezi, de către cei cu psoriazis.
Chiar dacă această practică este foarte răspândită, comunitatea științifică are încă multe îndoieli cu privire la eficacitatea sa, deoarece numeroasele studii care au fost efectuate nu au condus la rezultate incontestabile.
Așadar, tehnica este una controversată. Nu există dovezi științifice reale că este bună pentru oricine și, potrivit unor oameni de știință, beneficiile ar putea fi în principal de natură psihologică.