Spovedania unui „torţionar“ de gimnaste: „Am avut perioada mea de tranziţie de la maimuţă la om! Iertaţi ce se poate ierta, restul voi lua cu mine dincolo!“
0Dezvăluirile fostei campioane Maria Olaru despre umilinţele la care a fost supusă în perioada în care a practicat gimnastica se confirmă chiar din interior.
Ele au fost completate şi de confesiunea unui fost coregraf al lotului olimpic feminin, Valer Puia. Într-un text intitulat „Mea culpa“, Valer Puia confirmă, indirect, multe dintre dezvăluirile Mariei Olaru, motiv pentru care am şi decis să redăm integral, în rândurile ce urmează, mărturia coregrafului. „De-a lungul vieţii am lucrat cu sute de gimnaste (la cluburi coregraful lucreză cu toată lumea, dacă e singur), pe unele le-am reîntâlnit, pe unele nu, de aceea mă adresez celor cărora n-am avut ocazia să le cer iertare dacă mâna care trebuia să meşteşugească s-a asprit câteodată, dacă vocea ce trebuia să dea tonul a mai falsat, nu vreau să justific nimic, nimic din ceea ce nu poate fi justificat în principiu. Am avut şi eu perioada mea de «tranziţie» de la maimuţă la om, când lucrurile erau amestecate şi timpul te împingea de la spate şi-ţi rătăceai sufletul pe cine ştie ce coclauri crezând că faci bine …N-o să-mi «cadă pălăria» dacă vă spun că-mi pare rău, iar dacă o să-mi «cadă»… o s-o ridic şi o s-o scutur, mai târziu când voi fi convins că «tranziţia» s-a încheiat. Această – mea culpa – nu-mi dă nici un drept să «arunc cu piatra» ( «Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra …»), dar barem îmi dă dreptul să stau cu capul sus când vine piatra. V-am cerut să fiţi corecte în tot ceea ce faceţi, în sală, afară, în relaţia cu ceilalţi, dar nu poţi cere asta nimănui dacă nu eşti tu corect cu tine însuţi. Timpul care trece trebuie să te completeze, nu să te împuţineze, trecutul te face întreg, complet, asumat sau neasumat. Nu poţi cere în definitiv nimănui să-şi asume ceva ce nu poate, sunt derapaje ce pot compromite o viaţă construită cu sacrificii, de multe ori acestea pedepsesc mai mult decât dacă ar fi asumate. De tine însuţi nu te poţi ascunde, rămâi cu ele ca nişte răni mereu deschise ce te fac vulnerabil chiar şi-n faţa ta. Dar dacă POT fi spuse …şi «ciorba e încălzită», de ce s-o răcim şi s-o reîncălzim cine ştie când, cu o altă probabilă ocazie.Dragele «moşului», eu cine ştie când o să mai apuc o ciorbă caldă (mai ales când e încălzită de o moldoveancă sau bucovineancă, încă nu e clar), aşa că m-am aşezat la masă, singur ca nesimţitul, uraţi-mi poftă bună, să vă pot spune încă o dată bogdaproste că v-am cunoscut. Şi încă o dată, iertaţi ce se poate ierta, restul oi duce cu mine Dincolo ! Al vostru tov. Puia, dom’ Relu, d-nul Puia sau cum îmi veţi fi spus … şi în gândul vostru”, a notat coregraful.
Citeşte şi: