Răul din afară
0Gheorghe Mitroi
Ceea ce scriu eu, azi, în deschiderea unei noi rubrici este un come-back. O reîntoarcere în paginile Adevărului pe care le părăseam de bunăvoie şi nesilit de nimeni cu opt ani în urmă, după ce le slujisem ani şi ani. Atunci, în vara lui 1998, am încredinţat tiparului o ultimă "Cronică a microbistului", cu titlul: "şoimul Gigel a făcut pe el". Era vorba de contraperformanţa naţionalei de fotbal juventiste, condusă de Victor Piţurcă şi apărată de portarul Bogdan Lobonţ, care încheiase turneul final al CE de tineret desfăşurat la Bucureşti pe ultimul loc, numai cu înfrângeri.
Acum, în această a doua repriză de Adevărul, consemnez la rece şi reflectând nemulţumirea generală că aceiaşi Piţurcă şi Lobonţ se chinuiesc să califice naţionala mare la Europeanul 2008. E greu, fiindcă, între timp, fotbalul românesc (în ciuda unor rezultate reconfortante prin cupele europene intercluburi) nu mai poate susţine o reprezentativă capabilă să bată la porţile turneelor finale. Jucătorii cei mai valoroşi (excepţii Mutu şi Chivu) lustruiesc băncile de rezerve pe la cluburi străine, iar selecţionabilii din ţara noastră nu beneficiază de climatul concurenţial sănătos care să-i propulseze progresiv spre elită.
Într-un fotbal măcinat de blaturi şi rateuri internaţionale, de scandaluri permanente şi arbitraje obediente nu pot creşte şi nu se pot afirma (chiar dacă se nasc) fotbalişti de talia generaţiei de aur a lui Hagi. Responsabili pentru acest climat steril sunt, paradoxal, şi înşişi sponsorii sau patronii echipelor. De când fotbalul nostru a fost împănat cu Becali şi Copoşi, Turci şi Borceşti, Mititei, Ianculeşti, şimani şi alţi bogătani, campionatul e tot mai aservit setei lor de putere, de ambiţii şi de imagine, poate chiar interesului unora de a spăla bani şi a se da mari. Ei plătesc jucători adverşi, ei dau din gură la televizor, infestând atmosfera fotbalistică şi ineficientizând-o. E drept, banii lor erau necesari ca aerul şi fac bine cluburilor, dar tot atât de adevărat este că ei n-au auzit de Mecena ori nici nu vor să audă. Ei dau un ban şi vor să scoată din el nu generaţii de performeri, ci tot felul de foloase personale, iar războiul dintre ei a ajuns o povară şi un factor dezbinător care-i ţine acasă pe amatorii de fotbal şi înrăieşte galeriile rivale.
De-aia zic că răul în fotbalul românesc vine din afara acestuia. Aşa e, dar nici fără bani nu se poate trăi!