Legendele Fotbalului: Gabor, „Cangurul de aur“

„Adevărul“ vă prezintă săptămânal povestea numelor mari din fotbalul nostru. Astăzi este rândul lui Romulus Gabor, atacantul care a refuzat oferte din Europa şi America, pentru a deveni unul dintre simbolurile Corvinului Hunedoara.

Romică Gabor a început să joace fotbal la Jiul Petroşani, chemat la o selecţie de un văr de al său. A trecut de probe dar nu a stat mult la echipă şi după câteva meciuri, s-a întors acasă, la Hunedoara. Din 1977 şi până în 1990 a evoluat doar pentru Corvinul, club la care  avea să cunoască gloria şi unde în anii '80 se plăteau salarii mai mari ca la echipele din Bucureşti. În oraşul furnalelor venise antrenor-jucător Mircea Lucescu, cel care avea să construiască o „generaţie de aur" cu Gabor, Rednic, Klein, Mateuţ sau Andone.

Rezultatele au început să apară, dar odată cu ele şi piedicile puse de echipele puterii ceauşiste. Iar Gabor, o extremă dreapta cu viteză şi dribling fulminant, a resimţit şi el la un moment dat repercursiunile regimului. Într-un meci cu Scorniceşti, arbitrul l-a eliminat fără motiv şi de pe banca de rezerve doi miliţieni l-au dus la secţie unde l-au ţinut până la sfârşitul jocului. Corvinul, cu un om mai puţin, a pierdut meciul şi abia când colegii săi părăseau stadionul, a fost şi el eliberat.

Pe urmele lui Maradona

Momentul de glorie a lui Gabor a fost în 1981, când România a participat la Campionatul Mondial pentru Tineret, competiţie desfăşurată în Australia. „Cangurii" noştri s‑au clasat pe locul trei, după ce în finala mică au învins Anglia printr-un gol reuşit chiar de el. A marcat, în total, patru goluri, şi a primit „Gheata de Bronz" dar şi trofeul „Balonul de Aur", decernat de  Joao Havelange, preşedintele de atunci al FIFA. Maradona câştigase acelaşi trofeu cu doi ani în urmă, iar performanţa realizată atunci de Gabor nu a mai fost egalată de niciun alt fotbalist român.

A avut oferte  din Germania şi America

După turneul fabulos, Romică Gabor a fost asaltat de oferte din partea cluburilor puternice din ţară, Europa, dar şi din America. La finalul competiţiei, delegaţia României s-a întors spre casă în acelaşi avion cu lotul nemţilor. Preşedintele de atunci al Federaţiei Germane, Hermann Neuberger, l-a abordat pe Gabor, i-a spus că-i aranjează să joace la orice echipă din Bundesliga şi l-a asigurat că va trata el transferul cu şefii regimului comunist. A refuzat, iar pe fir au intrat americanii de la Cosmos New York. A declinat şi această ofertă şi s-a întors la Hunedoara pentru a fi alături de familie.

Acasă n-a avut linişte pentru că venise ordinul să plece la Steaua, însă muncitorii de la Combinatul Siderurgic au protestat şi a rămas la echipă. Apoi a existat şi o a doua tentativă. În timp ce jucătorii erau într-un cantonament montan, şefii din Ghencea veniseră să-l ia, aveau şi paşaportul pregătit pentru el, Steaua urmând să joace Supercupa Europei, la Monaco, contra celor de la Dinamo Kiev.

Conducătorii Corvinului au aflat însă de „vizită" şi l-au ascuns în biroul prim-secretarului de judeţ, iar trimişii roş-albaştrilor nu au îndrăznit să caute în încăperea respectivă. A scăpat şi de data aceasta.

Şi Mircea Lucescu, între timp ajuns la Dinamo, a vrut să-l ia în „Ştefan cel Mare" iar Gabor chiar semnase un precontract. S-a răzgândit, preferînd să continue la prima sa dragoste, Corvinul, dar recent a declarat că regretă toate acele decizii pentru că astăzi ar fi avut alt statut şi o situaţie financiară stabilă.

S-a retras din cauza accidentărilor

La doar 26 de ani, într-un meci cu Dinamo, Gabor a suferit o accidentare la piciorul stâng: ruptură a tendonului lui Ahile şi opt luni a stat pe tuşă. A revenit pe teren dar a suferit acceaşi accidentare la piciorul drept şi nu a mai putut evolua la nivelul care-l consacrase. A pierdut şi echipa naţională şi treptat s-a retras, trecând la antrenorat. Întâi la Deva, ulterior la Alba Iulia, Corvinul, Poli Timişoara şi CFR Cluj.

Gabor, al doilea din stânga, se mai întâlneşte cu foştii săi colegi   Foto: Adevărul

La Corvinul a vrut să copieze „modelul" Lucescu dar odată cu închiderea Combinatului din Hunedoara, bugetul echipei a fost ca şi inexistent, iar el trebuia să trăiască cu 20 de milioane de lei vechi. Le-a cerut ajutorul vechilor săi prieteni, Andone şi Rednic, iar „Fălcosul" l-a luat secundul său pe vremea când era la CFR Cluj. Nici acolo nu a avut linişte şi, după plecarea lui Ando, a fost nevoit să aştepte mult timp pentru a-şi primi drepturile salariale. Acum, e din nou la Hunedoara, şi la 50 de ani l‑au ajuns problemele medicale: a fost operat de două ori de hernie de disc. Recent, de ziua sa, autorităţiile locale l-au omagiat şi i-au acordat o Diplomă de Excelenţă şi un cec de 1.000 de lei.

"Romică a fost unul dintre cei mai talentaţi jucători din România. Păcat că nu s-a transferat la o echipă puternică pentru că, la cât talent avea, putea ajunge la fel de mare ca Hagi."
Gabi Balint
selecţioner Moldova

Romulus Gabor

Data naşterii: 14 octombrie 1961 (Pui, Hunedoara)
Post: Atacant
A jucat la: Jiul Petroşani, Corvinul Hunedoara, Diosgyori VTK (Ungaria), Universitatea Cluj, Unirea Alba Iulia, Inter Sibiu, Viitorul Oradea
În Liga I: 304 meciuri / 64 goluri. A debutat la 28 octombrie 1978, FC Argeş - Corvinul, 2-0.
În cupele europene: 4 meciuri / 1 gol. A debutat la 15.09.1982, GAK Graz - Corvinul, 1-1.
La echipa naţională: 35 meciuri / 2 goluri. A debutat la 1 noiembrie 1981, Elveţia - România, 0-0. A jucat la EURO 1984
Palmares: Medalia de bronz alături de echipa naţională de tineret la CM 1981, trofeu Gheata de Bronz pentru cele 4 goluri şi trofeul Balonul de Aur, acordat celui mai bun jucător al turneului