Lecţia americană

Copiii sunt îndrumaţi în egală măsură către sport şi către şcoală, însă cele două componente stau pe picior de egalitate în Statele Unite ale Americii. Nu acelaşi lucru se întâmplă şi în România. Timpul dedicat activităţilor sportive este bine delimitat şi nu se amestecă niciodată cu orele de curs.

Cei mai buni 24 de jucători din NBA au evoluat săptămâna trecută în faţa a peste 100.000 de spectatori, în tradiţionalul All Star Game al ligii profesioniste nord-americane. Cu câteva excepţii, majoritatea provin din sistemul american de a creşte sportivi, iar ei reprezintă doar vârful unui aisberg. Sunt cei câţiva care ajung să fie superstaruri de nivel mondial, însă sita cerne, nivel după nivel, dintre milioane de copii îndrumaţi către sport.

Ligile profesioniste, împreună cu foşti şi actuali jucători contribuie din plin la atragerea copiilor către sport încă de la cele mai fragede vârste. Activităţi precum cele din cadrul Jam Session, unde copiii au şansa să-şi întâlnească idolii, să joace împotriva lor, să participe la diverse concursuri, nu fac decât să le sporească pasiunea şi dorinţa de a continua să practice, în cazul de faţă, baschetul. 64 de şcoli din Statele Unite au fost invitate cu ocazia All Star-ului pentru a participa la un turneu de baschet organizat în cele trei zile cât au durat evenimentele.

Este numai un exemplu, pe tot cuprinsul teritoriului american fiind organizate mii de ligi pentru copii, câteva dintre ele, în zona Washington, Maryland şi Virginia patronate de fostul baschetbalist român din NBA, Ghiţă Mureşan.

Sport, după şcoală

„Eu lucrez în principal cu şcolile şi mă coordonez în funcţie de programul lor şi al copiilor. Am mai multe grupe de copii şi pe lângă antrenamente organizez diverse ligi acolo unde puştii încep să înţeleagă ce este competiţia", explică Mureşan.

„Este foarte important ca aceşti copii să facă în primul rând şcoală. De aceea orele de sport, respectiv de baschet, nu sunt amestecate niciodată cu cele de şcoală. După ce au terminat cursurile, copiii pot să vină la sport", mai spune Mureşan. Nivelul de vârstă cu care lucrează fostul pivot al echipei Washington Wizards este de 7-14 ani şi intenţia sa nu este deloc de a crea sportivi profesionişti.

"Atunci când practici aceste activităţi sportive, mai ales când este vorba despre un sport de echipă, ţi se dezvoltă foarte mult şi capacitatea intelectuală şi rezultatele se văd şi la învăţătură. La acest nivel de vârstă e greu să-ţi dai seama dacă un copil va ajunge în NBA sau nu, dar am câţiva copii foarte talentaţi şi tot ce pot face este să-i pregătesc pentru liceu", povesteşte Ghiţă.

Liceu şi colegiu, paşii următori

Programele sportive trec mai departe în liceu, acolo unde se practică de obicei mai multe discipline, iar o parte dintre cei care îşi doresc să să ajungă sportivi de performanţă continuă pe mai multe fronturi şi la colegiu. Deja de la nivelul liceului încep să se facă trierile şi se pune accentul pe performanţă, individuală şi de echipă. Din nou sistemul ajută enorm, competiţiile la nivel de licee şi apoi la nivel de colegiu fiind cele mai urmărite în special pe plan local.

Sportivii sunt adevărate staruri locale, iar o parte dintre ei ajung şi vedete la nivel naţional. Cei mai talentaţi dintre ei, care ajung să fie selecţionaţi, primesc burse care le acoperă toate cheltuielile necesare pentru studiu şi practicarea sportului respectiv. Din această cauză regulile privind diversele avantaje materiale sunt extrem de stricte şi oricât de valoros ar fi un sportiv el nu are dreptul, pe perioada studiilor, să încheie contracte care să-i aducă beneficii materiale de orice fel.

Lecţia românească

Declinul sportului românesc din ultimii ani este cauzat în principal de diminuarea drastică a sportului în şcoli. Reducerea numărului de ore de sport, dispariţia treptată a cluburilor sportive şcolare sau lipsa fondurilor necesare pentru acestea, absenţa, cu mici excepţii, a competiţiilor dedicate şcolilor sunt principalele motive care au redus apariţia unor sportivi de performanţă. "Redresarea depinde în mare măsură de stabilirea unor programe concrete pentru ca toţi copiii să fie îndrumaţi către sport.

Orele de educaţie fizică nu înseamnă sport şi oricum de cele mai multe ori sunt făcute de mântuială. Copiii nu trebuie doar puşi să facă nişte banale exerciţii de alergare ci trebuie să fie integraţi într-un sistem prin care să vadă şi să înţeleagă la ce le vor folosi acele exerciţii", spune Ghiţă Mureşan.