Infernul din sălile de gimnastică ale României: „Bătăi înseamnă luat de păr, trântit de pământ, dat palme peste faţă, lovituri cu frânghia udă peste picioare!“

Echipa feminină de gimnastică a avut rezultate catastrofale la Campionatul Mondial de la Glasgow, din 2015, dar şi la Turneul Preolimpic din 2016, ratând în cele din urmă - pentru prima oară - calificarea la Jocurile Olimpice. O nouă gimnastă rupe tăcerea, sugerând că prăbuşirea gimnasticii, fie ea artistică sau ritmică, se datorează brutalităţii antrenorilor.

O fostă sportivă de performanţă la gimnastică ritmică povesteşte, în "Gazeta Sporturilor" felul în care antrenorii se poartă cu elevii, inclusiv la lotul naţional. Retrasă şi în prezent antrenoare, sportiva a dorit însă să-şi protejeze identitatea. Redăm câteva fragmente din interviul respectiv: 

- Cum eraţi jignite?

- Vacă, proastă, tâmpită, nu eşti bună de nimic. Petrecând atâta timp acolo, ne ataşam de femeile alea, indiferent de cum se purtau cu noi. Nu erau întotdeauna atât de lamentabile.

- Ce însemnau bătăile?

- Bătăi înseamnă luat de păr, trântit de pământ, dat palme peste faţă...La un moment dat am văzut, când nu eram eu la lot, se antrenau tipele care erau la lot, erau în sală cu noi, şi efectiv una dintre ele, nu ştiu dacă de la bătăi sau de la antrenamentul dur era efectiv plină de vânătăi pe picioare, pe gambe, nu pe genunchi sau tibie, pe gambe!, de vânătăi. De la obiecte, de la bătăi, nu ştiu.

- Ce ziceau părinţii?

- Eu, cel puţin, la un moment dat, la o vârstă anume, nu mai ştiu la care, eram mai ataşată de antrenoare decât de mama! Dacă dădea mama în mine...mama nu-şi permitea să dea în mine. Tipele alea, da! Şi eu eram ataşată de ele în continuare. Indiferent cât dădeau…la un moment dat mi-au dat o palmă, efectiv a stat roşu, aşa… palma, pe mine. Pe coapsă. Nu-mi încordasem bine muşchiul. Şi că nu am executat bine un element. Şi mi-a tras o palmă peste picior şi mi-a rămas palma aia.

- Eşti antrenoare. Te-ai purta aşa cu un copil?

- Nu aş face aşa ceva. Nu aş bate un copil, nici nu m-aş atinge de un fir de păr al unui copil pentru că ştiu ce mi s-a întâmplat mie a fost efectiv odios. Bătăile prin care am trecut, cu coarda udă, primit bătaie…

- Ce coardă?

- Mergi la alpinism. Sau asta de la câine. E o chestie d-aia, ori primită oricum, cu viteză peste picior, ori udă, primită peste picioare, peste mâini ori depinde de unde nu te încordai. N-aş bate copiii. Probabil aş şti să mă impun prin alte metode. Pentru că ce mi s-a întâmplat mie cred că a fost… Gândeşte-te în ce stadiu m-au adus încât să cred că mi-a făcut bine ce am primit!