Ierarhii ameninţate de criză
0Invadate şi de jucători străini, nu toţi şi de calitate, baschetul, hocheiul sau voleiul n-au promovat valori autohtone.
În 2009, pentru prima dată în ultimii 60 de ani, titlurile naţionale în sporturile de echipă au revenit, in corpore, unor grupări reprezentând Provincia. Acest fenomen a fost datorat faptului că, pe de o parte, Steaua şi Dinamo n-au mai avut forţa financiară de a aduna cei mai valoroşi sportivi din ţară, aşa cum se întâmpla odinioară, şi, pe de altă parte, ambiţiei formaţiilor din afara Capitalei de a prelua supremaţia în handbal, baschet, polo, hochei, rugby sau volei. Şi în cazul acestora din urmă a fost vorba despre un suport financiar local tot mai consistent.
Izbucnită tot anul trecut, criza financiară mondială şi-a arătat colţii şi la noi, iar efectele sale, nefaste, s-au făcut simţite mai ales la cluburile care investiseră mai mult în anii precedenţi. Adică la cele din afara Bucureştiului. Mai cu seamă că în oraşele de Provincie nu există nici banii care, teoretic, se învârt în Capitală (e adevărat, însă, că puţini din aceştia sunt investiţi în sport).
În contextul actual, în care Dinamo şi Steaua sunt, din punct de vedere financiar, cam tot pe unde erau şi în trecut, ierarhiile tind să se modifice din nou. Şi asta fiindcă mai multe grupări care au dominat sportul înainte sunt atinse de criză. Campioane la volei în ultimii trei ani, Tomis Constanţa (masculin) şi Metal Galaţi (feminin) au început cu stângul faza finală. Iar dacă la prima, în iarnă, s-au diminuat salariile jucătorilor, la cealaltă situaţia este şi mai complicată - cu o zi înaintea turneului organizat în Bacău, fetele pregătite de Zoran Terzic au ameninţat cu neprezentarea pentru că nu şi-au primit salariul la timp.
Îngrijorător pentru sportul din România, mai cu seamă la disciplinele de echipă, mai mari consumatoare de bani spre deosebire de cele individuale, este că în cele două decenii scurse de la evenimentele din decembrie 1989 s-a făcut extrem de puţin pentru ca ele să se aşeze pe baze cu adevărat profesioniste.
Invadate şi de jucători străini, nu toţi şi de calitate, baschetul, hocheiul sau voleiul n-au promovat nici foarte multe valori autohtone. Ceea ce riscă să conducă, în viitor, la înregistrarea unor rezultate negative atât în competiţiile intercluburi, cât şi la nivelul selecţionatelor reprezentative.
Excepţie (una dintre puţinele de la noi) face echipa feminină de handbal Oltchim Rm. Vâlcea, care a reuşit să „repatrieze" majoritatea jucătoarelor de top şi să formeze un grup unit şi de anvergură europeană. Cum? Mizând, în primul rând, pe tradiţia pe care o are sportul cu mingea mică în oraşul din Oltenia, dar şi beneficiind de sprijin local. Aşa cum ar trebui să se întâmple şi prin alte părţi ale ţării unde sportul a însemnat cândva ceva. Şi unde, din nefericire, nu se întâmplă aşa.