Gigantul Sao Paolo împinge Brazilia!

Metropola în care naţionala României a ajuns ieri este motorul unei ţări care, alături de India şi de China, ameninţă, prin dezvoltarea economică, marile puteri ale lumii şi care în 2005 va fi al şaselea cel mai bogat oraş din lume. Dacă e să te iei după statistici, Sfântul Paul, cum se traduce Sao Paolo, are vreo 8.000 de km pătraţi şi 19 milioane de locuitori, socotind şi suburbiile. 

E lume cam cât toată România, care trăieşte într-un perimetru de aproape 30 de ori mai mare decât Bucureştiul. Cert este că metropola braziliană e un colos în continuă extindere, cel mai mare oraş din emisfera sudică şi al zecelea cel mai bogat oraş al lumii. Aici va juca naţionala României marţi seara, de la ora 21.50 (miercuri, ora 3.50 la Bucureşti) cel mai de lux amical din istoria ei, un meci în care marele Ronaldo va spune adio fotbalului. „Tricolorii" au ajuns cu bine în Brazilia, după un drum istovitor, fiind escortaţi de poliţişti.

Ei s-au cazat la Hotelul Sheraton WTC, dintr-un cartier select al metropolei, supranumit Noul Brooklin. Hotelul e de cinci stele, iar o cameră normală costă 280 de dolari, însă bugetul federaţiei nu va fi afectat cu nimic, deoarece brazilienii au plătit atât transportul, cât şi cazarea şi masa delegaţiei României. Obosiţi, jucătorii şi-au luat camerele în primire, au ieşit la o plimbare, iar aseară s-au antrenat pentru prima dată pe pământ brazilian, făcând o şedinţă de dezmorţire pe stadionul formaţiei Palmeiras.

47.000 de jafuri mortale într-un an

Dacă la Bucureşti vine vara, la Sao Paolo începe iarna. O iarnă însă blândă, tropicală. La amiază sunt cam 23 de grade, iar seara temperatura scade până la 10-12 grade. Singurul impediment e că se întunecă devreme, puţin după ora 18.00, iar în Brazilia întunericul cere precauţie. Pe cât de bogaţi sunt cei din zonele bune, pe atât de săraci sunt cei din periferii, locuitorii aşa-numitelor favelas ieşind adesea la vânătoare de portofele şi genţi pe bulevardele principale ale oraşului. De altfel, la fiecare hotel, recepţionerii avertizează asupra pericolului de pe străzi, turiştii fiind îndemnaţi să nu meargă cu bijuterii la vedere, ceasuri, telefoane, camere foto şi nici să poarte îmbrăcăminte de firmă, care să atragă atenţia asupra lor. Nu de alta, dar numai anul trecut 47.000 de oameni au fost ucişi în toată Brazilia, în urma unor jafuri armate, o cifră înfricoşătoare pentru mileniul trei.

Marica a testat o motocicletă a Poliţiei braziliene    Foto: iulian anghel

Zona în care stă naţionala e destul de departe însă de cartierele în care drogurile, mizeria şi sărăcia guvernează după legea glonţului. Plus că poliţia are patrule mobile la fiecare colţ de stradă, indivizi cu ceafa lată şi automate agăţate de gât stând de pază şi dând senzaţia că nimic nu poate fi mai presus ca ei. Până la proba contrarie, îi cred pe cuvânt, deşi nu ne putem înţelege decât prin nişte semne. Problema comunicării e una reală, guvernul iniţiind programe de învăţare a limbii engleze, în perspectiva celor două mari competiţii pe care Brazilia le va găzdui anii viitori, CM de fotbal 2014 şi Jocurile Olimpice, de la Rio de Janeiro, din 2016.

15 violonişti români cântă la Filarmonică

Momentan, brazilienii din Sao vorbesc portugheza şi se descurcă destul de greu în engleză. Mai mult succes ai cu un pic de italiană, pentru că dintre cele 19 milioane de locuitori ai oraşului, 6 sunt descendenţi ai familiilor de italieni emigrate aici. Urmaşi ai portughezilor sunt doar vreo 3 milioane, continuaţi într-un clasament al etniilor de 2 milioane de africani, în special din Angola, 1 milion de arabi, 600.000 de japonezi, 400.000 de nemţi, 250.000 de francezi,150.000 de greci, 100.000 de chinezi şi tot aşa, evrei, bolivieni, coreeni, posibil şi români.

Din informaţiile culese există familii mixte, româno-braziliene, în jur de 5.000. Români care lucrează aici sunt însă destui, în diverse domenii, de la IT până la filarmonica din oraş, unde 15 violonişti sunt din ţara noastră. Fără doar şi poate, Sao Paolo e un autentic turn Babilon, locuitorii oraşului, porecliţi paulistanos vorbind fiecare în limba lui, combinată cu portugheza. Toţi sunt însă foarte mândri de ei şi se ghidează după mottoul „Eu nu sunt condus, eu conduc". Sunt recunoscuţi ca oameni care muncesc din greu pentru că vor să facă bani mulţi. Dacă la Rio de Janeiro e distracţie, la Sao e în primul rând muncă şi apoi distracţie.

Există cluburi de noapte şi pentru copii

Sâmbăta noaptea însă metropola duduie de muzica care răzbate din cluburi. Atât de ahtiaţi sunt brazilienii după distracţie încât au inventat şi cluburi pentru copii. La câteva străzi de hotelul în care sunt cazat faţă în faţă sunt două cluburi, unul pentru adulţi şi celălalt pentru copii, între 10 şi 16 ani, probabil pentru ca nu cumva odraselele să suspine atunci când părinţii aleg să bea câteva pahare în oraş.

Jucătorii naţionalei au ajuns ieri, în jurul prânzului, la hotelul Sheraton   Foto: iulian anghel

Cluburile braziliene, că tot suntem la capitolul ăsta, nu par diferite de cele europene, diferenţa fiind făcută poate doar la modalitatea de plată. La intrare, după ce plăteşti 25 de reali (aproximativ 11 euro) ţi se dă o hârtiuţă pe care barmanul trece tot ce bei, iar la ieşire treci cu nota pe la casă şi achiţi. Dacă ai pierdut hârtia, „amenda" e de 400 de reali (750 lei). Preţurile sunt sub cele din Bamboo, o băutură costând între 1 şi 5 euro, indiferent că e vorba de o bere sau de un cocktail.

Trebuie să fii doar atent la paharul sau sticla pe care o primeşti, deoarece adesea străinii cad victime băieţaşilor de cartier care-i pândesc şi le strecoară în băutură diverse prafuri, ce îi ameţesc sau chiar adorm, după care îi lasă fără portofel. Dacă ţii bine de sticla ta n-are ce să ţi se întâmple şi te poţi bucura de animaţie şi muzică cât cuprinde. Cât despre femeile braziliene, doar atât: „A merge însoţit în Brazilia e ca şi cum ţi-a lua televizorul la cinematograf". Nu degeaba, până şi Mircea Lucescu, un om echilibrat şi fără derapaje conjugale, care a văzut de toate la viaţa lui, spunea într-un interviu că atmosfera din Brazilia te forţează să-ţi trăieşti viaţa.

Dacă sâmbătă noaptea oraşul vuieşte, duminică doarme. Ieri aveai impresia că eşti după Apocalipsă. Încă neacomodat cu fusul orar (şapte ore în minus faţă de Bucureşti) şi vrând să profit de lumina zilei, care te apără de infractori, am luat-o de dimineaţă pe străzi. Pustiu şi complet neprietenos. Urme ale dezastrului bahic se văd peste tot, iar grupuri de homeleşi zac pe scările de la intrarea în clădiri, înghesuiţi unul într-altul, deşi sigur nu stau la rând la ceva ce s-ar putea da din spatele uşilor ferecate de proprietari. Aceasta pare Brazilia urâtă, Brazilia în care se moare şi de foame, Brazilia în care până şi puştii de 12 ani te pot ameninţa cu cuţitul sau pistolul doar pentru a te descălţa. N-am avut parte de incidente, aşa că
mi-am văzut de drum străbătând la pas străzi orânduite după modelul american.

70 de malluri sunt în Sao Paolo, cel mai vechi, The Iguatemi Faria Lima, fiind deschis în 1966.

2 oraşe din România (Bucueşti şi Cluj) sunt înfrăţite cu Sao Paolo, alături de Paris, Milano, Beijing, Buenos Aires, Chicago, New Delhi ori Tel Aviv.

3 echipe de fotbal importante are metropola, Palmeiras şi Sao Paolo, în prima ligă, iar Portuguesa, în liga secundă.

34 de ziare cotidiene apar la Sao Paolo, cel mai puternic fiind considerat „Folho de S. Paolo".

Preţuri mari, ca de metropolă adevărată

Până la venirea echipei naţionale, am avut timp să văd câte ceva din oraş. Impresionant e Avenida Paulista, sau Bulevardul Paulista, care mi-a adus aminte de un serial poliţist brazilian difuzat la noi prin anii '80, filmat cu siguranţă aici. Artera traversează oraşul prin zonele bune, fiind socotită un fel de 5th Avenue din New York, datorită băncilor, muzeelor şi numeroselor edificii culturale aflate pe margini.

Câte patru benzi de fiecare parte găzduiesc un trafic aglomerat, în care poţi sta şi o oră fără să te mişti un centimetru. Anual, pe Avenida Paulista se desfăşoară maratonul Anului Nou şi cea mai mare paradă de homosexuali din lume, ultima programată la sfârşitul acestei luni şi intens mediatizată prin afişe lipite în oraş, la ea fiind aşteptate peste 3 milioane de persoane rătăcite sexual. Dincolo de Avenida Paulista, Sao Paolo înseamnă multe alte lucruri impresionante şi atractive pentru turişti. Oraşul nu e deloc unul ieftin, ba chiar foarte scump, la nivelul preţurilor fiind peste Londra, Paris ori altă capitală europeană. Se spune chiar că Sao Paolo e al doilea cel mai scump oraş al lumii, după Oslo.

Ca idee, un meniu la Mc Donald's costă 30 de lei, o masă la restaurant 100 de lei, o bere locală 5 lei, una de import 10 lei (la 0,33 l), un pachet de ţigări 8 lei, un litru de benzină 4,7 lei, biletul de autobuz 3,7 lei, chiria la o garsonieră ajunge la 500 de euro pe lună într-o zonă bună şi 300 undeva nu tocmai central. Ce-i drept, veniturile paulistanilor, a celor care au serviciu oficial, nu sunt mici, salariul mediu situându-se pe la 900 de euro. Aparentul val de bunăstare nu alungă problemele celor mulţi, periferiile având un grad de sărăcie vecin cu moartea. Despre cum se trăieşte într-una dintre ţările cu cea mai fulminantă dezvoltare economică, dar în care există contraste incredibile, veţi citi şi în corespondenţele următoare.

Popor de catolici

75 la sută din cei 190 de milioane de brazilieni sunt romano-catolici, pe locul doi fiind protestanţii, cu 15 la sută. Creştini ortodocşi sunt foarte puţini, iar biserică românească nu există nicăieri în Brazilia, cea mai apropiată fiind la Buenos Aires, în Argentina.

Brazilienii au fost huiduiţi la ei acasă

Mâine noapte, Brazilia - România va fi un meci între două echipe „rănite". Dacă „tricolorii" se vor prezenta la Sao Paolo fără selecţioner şi cu o echipă descompletată, brazilienii au şi ei problemele lor. Amicalul cu Olanda de sâmbătă de la Goiania (scor 0-0) a scos la iveală slăbiciunile cvintuplei campioane mondiale. Un joc apatic, fără consistenţă, taxat aşa cum se cuvine de fanii sud-americani. Astfel, deşi a jucat „acasă" după o pauză de aproape doi ani, Brazilia a fost fluierată copios din tribune. Presiunea celor 30.000 de spectatori a fost atât de mare încât selecţionerul Menezes a făcu o schimbare (tânărul Lucas în locul lui Elano) la cererea suporterilor.

Greu de crezut, dar la ora jocului cu România brazilienii au în spate trei meciuri din ultimele patru în care n-au marcat (0-1 cu Argentina, 0-1 cu Franţa, 2-0 cu Scoţia şi 0-0 cu Olanda). Contra batavilor, naţionala „Seleçao" a avut o primă repriză de coşmar, în care Julio Cesar a salvat două ocazii imense ale lui Afellay. Impresia generală a fost salvată doar de forcingul din startul părţii secunde, Neymar şi Robinho rămănând însă datori la capitolul eficacitate.

Dezamăgirea gazdelor a fost completată de eliminarea lui Ramires cu zece minute înainte de final pentru cumul de cartonaşe galbene. De altfel, pentru că „a subminat interesele echipei", aşa cum a spus selecţionerul Menezes, mijlocaşul lui Chelsea a fost exclus din lotul pentru meciul cu România. Pe lângă Ramires, alţi trei brazilieni vor fi odihniţi: portarul Julio Cesar şi fundaşii Dani Alves şi Thiago Silva.

Brazilia: Julio Cesar - D. Alves, Lucio, Thiago Silva, A. Santos (Adriano 85) - Elano (Lucas 65), Lucas Leiva (Sandro 65), Ramires - Neymar, Fred (Leandro Damiao 75), Robinho (Elias 75). Antrenor:  Mano Menezes.
Olanda: Krul - Van der Wiel (Boulahrouz 85), Mathijsen, Heitinga, Pieters - Strootman (Schaars 74), De Jong (Maduro 64) - Kuyt (Elia 64), Afellay, Robben - Van Persie (Huntelaar 64). Antrenor: Bert van Marwijk.
Eliminat: Ramires 79
Stadionul "Serra Dourada" (Goiania): 31.000
Arbitru: Carlos Amarilla (Paraguay)

Ronaldo: „Vreau să dau gol României"

Chiar dacă va fi în teren maximum 20 de minute în prima repriză, marele Ronaldo vrea să se despartă cu gol de naţionala Braziliei. „Mi-aş dori să înscriu la ultimul meci. Chiar dacă e un amical, întâlnirea cu România e importantă pentru mine", a declarat „Fenomenul", care a marcat în cariera sa de 62 de ori pentru „Seleçao" în 97 de selecţii. „Va fi ceva emoţionant, sigur îmi vor da lacrimile. Naţionala mi-a dat glorie, mândrie, popularitate, iar performanţele în tricoul Braziliei au fost strălucitoare", a mai spus golgheterul absolut al Campionatelor Mondiale. Dacă până acum s-a antrenat separat, cu preparatorul fizic de la Corinthians, Ronaldo s-a alăturat începând de ieri lotului cu care Mano Menezes pregăteşte partida cu România.