Francesca Alupei: „Nu performanţele părinţilor, ci sfaturile lor m-au ajutat în carieră”
0Francesca Alupei este considerată liderul generaţiei sale şi una dintre cele mai valoroase jucătoare pe care voleiul românesc le-a dat în ultimii ani.
Are doar 16 ani, dar în CV-ul său au fost trecute deja câteva performanţe la nivel de senioare, inclusiv cu prima reprezentativă a României.
Moştenirea genetică e una bogată, mama sa, Angela, fiind dublă campioană olimpică la canotaj (2 vâsle categorie uşoară la JO din 2000 de la Sydney şi JO 2004 de la Atena - alături de Constanţa Burcică), iar tatăl, Dorin Alupei, este dublu campion mondial la canotaj!
Francesca Alupei spune că nu performanţele, ci sfaturile părinţilor săi sunt cele care i-au influenţat decisiv cariera.
„Centrul” echipei CSM Bucureşti are în palmares două titluri de campioană a României, cu echipa de cadete şi cu cea de senioare.
Debutul în prima reprezentativă a României a fost unul reuşit, tricolorele, cu Francesca Alupei în echipă, reuşind să cucerească în acest an Silver League!
Francesca este acum la Baku, Azerbaijan, acolo unde, în perioada 21–27 iulie, se desfăşura cea de-a 15-a ediţie a Festivalului Olimpic al Tineretului European, FOTE.
Trei jucătoare de la CSM Bucureşti fac parte din echipa României de volei, alături de Francesca Alupei fiind selecţionate coordonatorul Alexandra Spînoche şi libero-ul Andra Elena Cojocaru, două jucătoare la fel de valoroase.
„Aştept cu nerăbdare să văd capitala Azerbaijan-ului”
Cu ce gânduri spre Baku?
FOTE 2019 reprezintă o competiţie foarte importantă şi, în acelaşi timp, foarte dificilă. Mergem cu gândul de a ieşi din grupă, o grupă din care mai fac parte Rusia, Bulgaria şi Ucraina. Sper să ocupăm unul din primele două locuri ce duc mai departe.
Cum a fost anul competiţional 2018-2019 pentru tine?
A fost poate cel mai important an al meu. Şi cel mai greu, fără pauze, dar nu mă plâng să ştiţi! Nu am voie să mă plâng pentru că sunt tânără şi, mai ales, iubesc ceea ce fac. De fiecare dată abia aştept următoarea provocare.
Ţi-ai trecut în CV, în toată această perioadă, câteva performanţe.
Vicecampioană a României şi finalistă a Cupei cu CSM Bucureşti, câştigarea Silver League cu echipa de senioare a României.
La care ai debutat cu această ocazie!
Aşa este, a fost un debut extraordinar la prima reprezentativă!
„Eram convinsă că e o glumă”
Cum a fost această primă convocare?
În primul rând m-am simţit onorată. A fost o mare bucurie, m-am simţit extraordinar. Niciun moment nu am avut impresia că sunt nou-venită, că sunt mai mică decât celelalte jucătoare. Fetele m-au primit foarte bine, ajutându-mă astfel să mă integrez repede, m-am simţit în largul meu.
Te aşteptai la această convocare?
Sincer, nu! Adică nu mă aşteptam ca această convocare să vină acum.
Cine ţi-a dat vestea?
Tatăl meu! Nu am crezut, însă, eram convinsă că e o glumă!
„Voleiul m-a ales!”
Cât de mult au contat în cariera ta performanţele părinţilor?
Nu performanţele lor au fost cele care m-au motivat, ci sfaturile lor, conversaţiile dintre noi, toate acestea m-au făcut şi mai puternică. Faptul că mi-au fost mereu aproape, că m-au încurajat, că m-au susţinut a contat la fel de mult. Am avut, ca orice sportiv, şi momente grele, în care am fost aproape de a ceda, dar am mers mai departe datorită părinţilor mei, datorită susţinerii lor.
De ce nu ai făcut canotaj?!
Pentru că destinul a făcut ca voleiul să mă aleagă!
El te-a ales sau tu ai ales voleiul?
Voleiul m-a ales! M-a atras din prima, de la primul meci pe care l-am văzut, a fost dragoste la prima vedere. Din acel moment mi-am dat seama că acesta e sportul pe care vreau să-l practic.
„E greu să faci sport de performanţă”
La ce vârstă s-a întâmplat?
Aveam opt ani.
Şi până atunci ce sporturi ai făcut?
Înot şi scrimă.
Ce are voleiul special?
Multe. E un sport de echipă în primul rând. Apoi faptul că nu ai contact fizic cu adversarul e un alt amănunt care îmi place.
Dacă nu ai fi făcut volei, ce sport ai fi ales?
Cred că înotul.
Cum merge şcoala?
Bine! Am trecut în clasa a XI-a la Liceul „I.L. Caragiale”.
Cum te percep colegii de şcoală? Ca pe o vedetă?
Nu, în niciun caz ca pe o vedetă. Unii nu prea ştiu ce fac, mai ales că nu merg atât de des ca ei la şcoală. Nici nu ar înţelege cât de greu e să faci sport de performanţă. Alţii vin la meciurile noastre şi mă încurajează!