FOTO O poveste despre iertare: ce i-a convins pe părinţii unui fotbalist să ia ştreangul de pe gâtul ucigaşului copilului lor

Şi-au pierdut băiatul cel mic, la 11 ani, după ce acesta a fost lovit de o motocicletă, care circula pe contrasens. Patru ani mai târziu, copilul motociclistului l-a ucis şi pe băiatul cel mare al familiei Husseinzadeh. Pare un scenariu de film, însă e o realitate cutremurătoare cu un final incredibil.

În Iran, cei condamnaţi la moarte sunt spânzuraţi înainte de răsărit. Marţi dimineaţă, după o noapte albă, un oraş întreg a aşteptat deznodământul unui caz ultramediatizat. Behtash, ucigaşul lui Abdullah Husseinzadeh, urma să fie spânzurat pentru crima comisă acum şapte ani. 

Chiar dacă organizaţiile umanitare fac, periodic, presiuni asupra Iranului pentru a renunţa la pedeapsa cu moartea, o asemenea sentinţă se poate anula doar cu acordul rudelor victimei. Tocmai de aceea, din momentul în care băiatul lor a fost ucis de Behtash, foarte mulţi oameni au încercat să-i convingă pe părinţii fotbalistului prăpădit la 18 ani să renunţe la spânzurarea ucigaşului. 

În ciuda acestor presiuni şi a amânării execuţiei, în mod repetat, marţi dimineaţă, Behtash trebuia să fie spânzurat în curtea închisorii Noor din oraşul Ruyan. I s-a pus şi ştreangul la gât. Apoi, au fost chemaţi părinţii victimei pentru a trage scaunul de sub picioarele ucigaşului. 

În loc să facă acest lucru însă, mama lui Abdullah l-a lovit peste faţă pe Behtash, după care tatăl victimei i-a luat ştreangul de pe gât criminalului. Familia Husseinzadeh a acceptat, pe ultima sută de metri, să-l ierte pe Behtash, care a fost eliberat.

Gestul lor a făcut valuri în Iran, devenind subiectul zilei. La câteva ore după ce l-a cruţat pe ucigaş, Abdulghani Husseinzadeh a explicat pentru ISNA, agenţia naţională iraniană, cum a găsit puterea de a ierta.

A glumit pe seama fratelui mort

„Acum 11 ani, am rămas fără băiatul nostru cel mic, care avea 11 ani. A fost lovit de o motocicletă, care circula pe contrasens. La patru ani după această tragedie, într-o zi, băiatul meu cel mare, Abdullah, se plimba pe stradă cu prietenii lui. La un moment dat, s-a întâlnit cu Behtash, copilul care, în momentul accidentului, era aşezat în spatele tatălui său pe motocicletă“, şi-a început Abdulghani povestea pentru ISNA.

„Când l-a văzut pe Abdullah, Behtash a făcut o glumă pe seama lui şi a amintit de accidentul din urma cu patru ani. Nervos, băiatul meu l-a lovit cu piciorul pe Behtash, moment în care acesta a scos un cuţit şi a tăiat carotida copilului meu, care n-a mai putut fi salvat“, a continuat tatăl victimei care, în momentul tragediei, tocmai îşi începuse cariera de fotbalist profesionist.

„Behtash a stat doi ani închis. Iniţial, n-a recunoscut că el l-a ucis pe Abdullah, însă judecătorul i-a spus că, dacă vrea să fie iertat, trebuie să recunoască adevărul. A fost momentul în care Behtash a mărturisit totul. Au mai trecut şase ani până când s-a dat sentinţa în acest caz“, şi-a amintit Abdulghani Husseinzadeh.

Un vis şi un mesaj

„Iniţial, execuţia trebuia să aibă loc, acum zece luni, însă am cerut o amânare, fiindcă era Moharram (n.r. – o perioadă cu o semnificaţie religioasă pentru musulmani). Luna trecută, a fost cel de al doilea termen, dar, iarăşi, am cerut amânare, fiindcă se apropia Anul Nou iranian. Într-un final, s-a stabilit data de 15 aprilie pentru punerea în aplicare a sentinţei“, a continuat Husseinzadeh.

„Eu am o şcoală de fotbal şi, după ce mi-am pierdut şi al doilea băiat, am stat mai mult acolo ca să uit de tot. Când îi vedeam pe copii pe teren, aveam senzaţia că îmi văd băieţii. În schimb, soţia mea a suferit enorm. Stătea singură acasă şi se uita la pozele cu băieţii noştri. Acum trei nopţi, ea a visat că băiatul nostru cel mic îi zice fratelui său: <<Spune-i mamei să nu fie răzbunătoare, fiindcă noi suntem într-un loc bun>>. Acest vis a mai calmat-o pe soţia mea. Am convenit să ne mai gândim şi să luăm o decizie, înainte de spânzurare. Azi dimineaţă, amândoi am convenit să renunţăm la sentinţa dată de judecător şi să-l iertăm pe Behtash“, a spus Abdulghani.

„Nu vrem nimic de la nimeni“

Acesta a povestit că, în încercarea de a-l convinge să-l iartă pe criminal, mulţi oameni i-au promis bani şi alte lucruri. „Unii mi-au zis că mă vor ajuta să-mi dezvolt şcoala de fotbal. Alţii mi-au promis sume de bani. Noi însă nu vrem nimic. Din cei trei copii, ne-a rămas doar fata. Vreau doar să-i sfătuiesc pe tineri să fie mai atenţi cu viaţa lor şi cu vieţile altora“, a încheiat tatăl fotbalistului ucis la 18 ani.

Am avut doi băieţi. Unul a murit într-un accident, iar celălalt a fost înjunghiat. Am rămas fără băieţii mei, dar nu vreau ca o altă mamă să păţească acelaşi lucru. Mama lui Abdullah Husseinzadeh