File de istorie. 14 poveşti de la JO 1896. Cum a decis Regele George I două titluri, de ce s-au păcălit americanii şi triplul campion care a murit de foame

Acum 124 de ani, pe 6 aprilie 1896, a început prima ediţie a Jocurilor Olimpice moderne. Au fost eroi, controverse, o probă reluată de la zero pentru amuzamentul Regelui George I, momente de confuzie, dar şi un spirit viu, exact aşa cum visase Pierre de Coubertain.

„Adevărul“ vă prezintă un serial de poveşti cu şi despre evenimente şi personaje importante din istoria sportului mondial: „File de istorie“. Aici, descoperim pe scurt, 14 poveşti de la Atena 1896.

1. Atleţii americani au neglijat un aspect „logistic“ extrem de important: Grecia încă nu adoptase calendarul gregorian (a făcut-o abia în 1923). Astfel, deşi îşi propuseseră să ajungă în Grecia cu 12 zile înainte de startul Jocurilor, s-au trezit că trebuie să concureze la mai puţin de 24 de ore de la sosirea în Atena. Totuşi, primul titlu le-a revenit, datorită lui James Brendan Conolly, la triplusal.

2. Polisportivii dominau paisajul Jocurilor. Cel mai de succes sportiv de la Atena 1896 a fost germanul Carl Schuhmann, cu patru titluri la gimnastică şi lupte, plus prezenţe la haltere, lungime şi triplusalt. Urmarea nefastă a numărului mare de probe în care sportivii concurau: s-a ajuns la finale cu doar doi sportivi la start (la atletism, la 400 m şi 110 m garduri, finaliştii s-au menajat pentru alte probe).

3. Olimpiada lui „Rah! Rah! Rah!“. Prima cursă de la JO 1896 a fost o serie la 100 m, câştigată de Frank Lane. Atleţii din SUA erau o forţă şi au făcut spectacol din celebrarea victoriilor, scandarea lor „B.A.! Rah! Rah! Rah“, devenind rapid refrenul favorit la Atena, potrivit „The complete book of the Olympics“ (2008). Titlul la 100 m i-a revenit cu timpul de 12.00 secunde americanului victorios şi la 400 m, Thomas Burke.

4. Spiritul pur al olimpismului, evidenţiat în proba de prăjină. Americanii care aveau să ocupe primele două poziţii au intrat în concurs la 2.70 m, după ce toţi cei trei greci fuseseră deja eliminaţi. Elenii i-au ajutat însă pe William Welles Hoyt şi pe Albert Tyler cu masaje la braţe şi picioare, plus băuturi calde. Hoyt s-a impus cu un rezultat de 3.30 m, cu 10 cm mai bun decât al lui Tyler.

5. Americanul adulat de Atena. Grecii nu au permis folosirea marcajelor pe elan la lungime, lucru deranjant pentru americani. După două încercări ratate, Ellery Clark, învingător şi la înălţime, a câştigat întrecerea cu o săritură de 6,35 m, devansându-şi doi conaţionali. Clark le câştigase inimile fanilor eleni după ce şi-a cusut emblema familiei regale a Greciei pe echipament. Clark a devenit un scriitor de succes, romanul „Loaded Dice“ fiind ecranizat în 1952 („Carribean“ cu John Payne şi Arlene Dahl). 

6. Discul, acel obiect văzut doar în desene. Robert Garrett a fost primul atlet care au câştigat titluri olimpice şi la aruncarea greutăţii, şi la disc. Această dublă a mai fost reuşită o singură dată în istoria Jocurilor Olimpice, de către un alt american, Bud Houser, în 1924, la Paris. Robert Garrett abandonase proba de disc, după ce se antrenase în SUA cu un disc creat special după un desen al unui discobol grec, dar făcut prea greu (10 kg). Ajuns în Grecia şi descoperind varianta oficială a discului, de doar 8 kg, Garrett a decis să îşi încerce norocul, câştigând proba olimpică din ultima încercare. Alte două probe de aruncări au mai fost introduse la JO: ciocan (1900) şi suliţă (1908).

7. Locul 1 cu trei căzături şi trei biciclete. Cursa de ciclism rutier s-a desfăşurat între Atena şi Maraton, acolo unde rutierii erau obligaţi să îşi semneze numele, înainte de a porni înapoi spre Atena. Grecul Aristidis Konstantinidis s-a impus, deşi a căzut de trei ori şi a fost nevoit să schimbe bicicleta de două ori.

8. Soarta titlului de la sabie a fost radical schimbată de apariţia în arenă a Regelui George I. Deşi competiţia era aproape de final, întrecerea a fost imediat reluată de la zero. Austriacul Adolf Schmal, câştigător deja al unicei probe de ciclism pe velodrom de 12 ore din istoria JO moderne, a fost dezavantajat, întrucât la reluare a fost învins de doi eleni pe care îi eliminase anterior. Aceşti greci, Ioannis Georgiadis şi Telemachos Karakalos, au ocupat în cele din urmă locurile 1 şi 2.

9. Cazul curios al gimnasticii: record pentru eternitate şi proba cu un singur nume pe lista de start. Gimnastica a programat, pentru prima şi ultima dată, întreceri pe echipe la bară fixă şi paralele. Germania a fost singura echipă înscrisă la bară fixă, iar la 10 ani şi 218 zile, Dimitrios Loundras, din echipa Greciei clasată pe 3 la paralele, e considerat cel mai tânăr medaliat din istoria JO.

10. Regele a decis, nu sportul. Titlul de la inele a fost acordat prin decizie arbitrară de Regele George I al Greciei, după ce şase arbitri au votat împărţit pentru Mitropoulos şi germanul Weingartner. Grecul a ieşit campion.

11. Cum să vii pentru spectacol şi să pleci cu titlul de campion. Victoria la tenis i-a revenit lui John Pius Boland. Acesta a mers la Atena în vacanţă, pentru a urmări ca spectator întrecerile, însă a fost convins să participe de un grec din Alexandria, ce urma să concureze pentru Egipt. Ironia sorţii: cei doi s-au înfruntat în finală, iar Boland s-a impus cu 6-2, 6-2. Boland l-a învins şi în finala de dublu pe cel care îl convinsese să participe la JO.

12. Lupta de 55 de minute. Campionul de la lupte a fost decis în aer liber, pe nisip, după o finală de circa 55 de minute. Eroul ediţiei, germanul Schuhmann, a câştigat finala întinsă pe două zile şi întreruptă de întuneric. În prezent, timpul standard pentru o luptă este de şase minute (împărţite în două reprize).

13. La 18 ani, ungurul Alfréd Hajós a fost cel mai tânăr campion al JO 1896. La 13 ani, el a hotărât să înveţe să înoate foarte bine, după ce tatăl său a murit înecat în Dunăre. Evreu fiind, el a trebuit să concureze sub pseudonim, numele său din certificatul de naştere fiind Arnold Guttmann. La Atena, Hajós a vrut să câştige toate cele trei probe de înot. S-a concurat însă în ape deschise, temperatura apei era de doar 13 grade Celsius, astfel încât Hajós a plecat „doar“ cu titlurile la 100 şi 1.200 m liber.

14. Destin tragic al unui participant la Jocurile Olimpice din 1896. Evreu german, Alfred Flatow a revenit acasă cu trei medalii de aur (paralele, bară fixă - echipe şi paralele - echipă). Însă, forul german de gimnastică hotărâse să boicoteze Jocurile Olimpice, iar Alfred Flatow, la fel ca şi fratele său Gustav şi alţi gimnaşti germani au fost sancţionaţi pentru că ar fi participat la o competiţie internaţională fără să fi primit acceptul. Alfred Flat a fost suspendat pentru următorii doi ani din competiţii, iar venirea la putere a regimului nazist a înrăutăţit apoi din ce în ce mai mult lucrurile: în 1933 Alfred Flatow era forţat să „renunţe voluntar“ la apartenenţa la clubul de gimnastică, a fost exilat în 1936, iar când în 1938 a primit azil în Olanda nu a obţinut decât doi ani de respiro, având în vedere că Olanda a fost ocupată de forţele germane. Trimis într-un lagăr în octombrie 1942, Alfred Flatow a murit de foame trei luni mai târziu.

Ştiaţi că...?  

• Întrecerile de canotaj şi navigaţie au fost anulate din cauza vremii nefavorabile.
• Ediţia 1896 a Jocurilor a fost singura care a inclus în programul olimpic de la ciclism curse de 12 ore şi de 10 km pe velodrom.
• Scrima, unul dintre cele cinci sporturi care nu au lipsit niciodată de la Jocurile Olimpice (alături de atletism, nataţie, ciclism şi gimnastică) a programat doar întreceri individuale de floretă şi sabie.
• La primele ediţii, sportivii se puteau înscrie la JO în mod individual (lucru valabil până în 1908).

* Bibliografie: Wallechinsky, David şi Loucky, Jamie: „The complete book of the Olympics“ (2008)