Anabolizantele au ucis Marea Buclă

Primele semne au apărut prin anii '50, odată cu amfetaminele. Produse în cantităţi industriale, acestea aveau două mari avantaje în acea perioadă: erau ieftine şi aveau un efect rapid.

Primele semne au apărut prin anii '50, odată cu amfetaminele. Produse în cantităţi industriale, acestea aveau două mari avantaje în acea perioadă: erau ieftine şi aveau un efect rapid. Rutierii care primeau astfel de substanţe nu mai aveau poftă de mâncare.

Zece ani mai târziu, italianul Gastone Nencini a fost descoperit de Pierre Dumas, în timp ce rutierul din Peninsulă primea o transfuzie cu sânge pentru a-şi reface nivelul de globule roşii pierdut în cursă. După acest episod s-a introdus testul antidoping obligatoriu la Jocurile Olimpice de la Tokyo, din 1964. Pe 13 iulie 1967, britanicul Tom

Simpson a decedat în căţărarea de pe masivul Mont Ventoux, din cauza epuizării. Testele antidoping fuseseră introduse în Marea Buclă cu un an înainte, în 1966. În 1988 apare celebrul "Scandal al ruşinii" legat de echipa Festina. Pe 8 iulie 1988, o agenţie franceză de siguranţă publică a descoperit în tolba lui Willy Voet mai multe substanţe interzise.

Poliţia din Hexagon a făcut câteva raiduri şi a găsit alte substanţe care erau pe lista neagră. Nici cazul lui Lance Armstrong (foto) nu a fost trecut cu vederea. Americanul, câştigător a şapte ediţii consecutive, a fost acuzat că ar fi luat EPO în 1999. După 15 probe de urină, UCI nu a găsit calea de a-l pedepsi pe rutier.