Exclusiv A muncit cinci ani la clubul lui Gică Hagi, dar a plecat din Constanța ca să-i dea o șansă fiului său. Nepotul actorului Horațiu Mălăele dezvăluie cum îi tratează „Regele” pe tinerii fotbaliști
0Cu Robert Mălăele (22 de ani) titular, CS Dinamo, echipa de fotbal a Ministerului de Interne, a promovat miercuri seară în Liga 2, ocazie cu care a fost relansat numele Mălăele, în care arta și sportul rege s-au îmbinat armonios. Roberto este fiul lui Lucian Armand Mălăele, nepotul genialului actor, regizor, caricaturist şi scriitor român Horaţiu Mălăele. Povestea sportivă a familiei are suișurile și coborâșurile sale.
Record pentru Viitorul
Roberto Mălăele a debutat la seniori în urmă cu opt ani, la vârsta de numai 14 ani și jumătate. Jucătorul era un obişnuit al loturile naţionale, evoluând la selecţionatele tricolore Under-15, Under-16, Under-17 şi Under-18. Pe 25 octombrie 2017, FC Viitorul disputa meciul cu CSM Şcolar Reşiţa, din „16”-imile Cupei României, iar la formaţia constănţeană (care a câştigat cu 4-2) era trimis în teren, în minutul 66, în locul lui Ionuţ Vînă, un tânăr mijlocaş, Roberto Mălăele, în vârstă de numai 14 ani, 6 luni și 26 de zile! Acesta avea să devină cu acel prilej cel mai tânăr debutant din istoria echipei de seniori a Viitorului. Lotul „marinarilor” conținea nume precum Alexandru Buzbuchi, Virgil Ghiță, Bradley De Nooijer, Tudor Băluță, Alexandru Mățan sau Cristian Gavra, ultimul fiind „decanul de vârstă”, la 24 de ani.
„Armando” ar merita un film
În spatele puștiului a stat totul timpul părintele său, fostul mijlocaș de la Pandurii, Extensiv Craiova, Petrolul şi Astra, Armand Lucian Mălăele (născut pe 12 septembrie 1977), care după o carieră la nivel mediul s-a mutat în campionatul judeţean de fotbal Gorj, pe teren sintetic. Poreclit pe vremuri „Briliantul” de fanii gorjeni, a debutat în prima ligă pe 21 aprilie 2001, într-un meci Astra-Ceahlăul. Are 16 meciuri în fosta Liga 1, actuala Superligă. Era atât de tehnic încât, la Extensiv, unde i-a avut colegi pe Neagoe, Cristescu sau Badea, era alintat „Armando”, prenumele marelui Maradona.
„Dacă ar trebui să fac un film despre un fotbalist, aş face un film despre un fotbalist pe care îl cunosc mai bine şi acela ar fi chiar Lucian Armand Mălăele, care a făcut o carieră fulgerătoare şi în acelaşi timp efemeră. Stă în Târgu-Jiu, oraşul de care vorbesc cu drag de câte ori sunt întrebat. Personal, cred că avea talent pentru mult, dar din motive obiective şi din motive pe care le-am înţeles sau nu le-am înţeles, cariera lui a luat sfârşit”, spunea Horațiu Mălăele, în 2012, pentru Adevărul. Horațiu Mălăele, care are doi fii, nu venea la meciurile de fotbal ale lui Armand. Dar este un mare iubitor de tenis. Tată lui Armand, Ilie, fratele lui Horațiu Mălăele, are, la rându-i, activități de artist. „Este pictor și șahist, dar n-a făcut bani din asta. A lucrat ca admnistrator la o școală din Târgu-Jiu”, dezvăluie Armand Lucian, care are o soră, stabiilită în Italia, de asemenea cu suflet de artistă, fiind pasionată de desen.
A lucrat cinci ani pentru Hagi
Armand Lucian Mălăele a activat pe postul de mijlocaș. Juca pentru public, iar după retragere s-a pus în slujba celor mici. S-a mutat în București, unde are propria școală de dezvoltare tehnică („fac individualizare, așa cum face Marcel Răducanu în Germania”), după ce, până în 2024, timp de cinci ani, a făcut munca respectivă la școala de fotbal a lui Hagi. Adoră să fie toată ziua cu mingea la picior. Doar a fost un mingicar. La un amical între Extensiv, echipă abia promovată în liga secundă, și Astra Ploiești (formație de primă divizie), antrenorul de atunci al ploieștenilor, Ion Marin, l-a remarcat pe Lucian și a cerut să fie achiziționat. „Mi-a ieșit totul în acel meci, iar Ion Marin m-a vrut la echipa lui. Era vară, iar în iarnă m-am întors la Extensiv, așa era înțelegerea între cluburi”.
„Să-i fac pe copii să iubească mingea”
Lucian face individualizare tehnică cu copii de la 7-8 ani și are grijă ca fiul său, alintat „Beto”, să facă pașii corecți. Lui nu-i pare rău că și-a oprit cariera profesonistă la 29 de ani. „Asta este menirea mea, să-i fac pe copii să iubească mingea. Misiunea este să dau ceva înapoi. Am învățat multe chestii de prin Olanda. Eu am terminat-o cu fotbalul profesionist devreme și nu-mi pare rău. Am fost campion național și la old boys. Am considerat că trebuie să merg mai departe cu activitatea asta. Am făcut o asocieție sportivă și a concesionat de la Primărie două terenuri de fotbal în Târgu-Jiu, voiam să organizez turnee. Dar după șase ani, Primăria mi-a transmis că trebuie să plec de acolo, căci terenurile erau lângă stadionul in Târgu-Jiu, iar autoritățile locale au primit fonduri pentru modernizarea arenei. Mai aveam vreo 22 de ani de stat acolo. După ce mi-am desființat baza, prin Gabi Zahiu, care era descoperitor de talente pe zonă și l-a văzut pe fiul meu la un meci la Severin, am ajuns la Constanța. Mi-am dus copilul să dea o probă de joc la Viitorul. A luat proba și a devenit cel mai bun la toate grupele. Dar a jucat mereu la grupe mai mari decât vârsta lui. Pe acest fond, a apărut o problemă musculară, o pubalgie păcătoasă care i-a oprit ascensiunea”, afirmă seniorul.
Puștiul este om de bază la CS Dinamo
Roberto Mălăele a promovat cu CS Dinamo avându-l pe Florin Bratu antrenor și pe Ionel Dănciulescu președinte. Tânărul mijlocaș s-a rupt de Viitorul, unde părea că s-a blocat. Armand decis să-și ia puștiul și să-i da o șansă în altă parte, iar Hagi nu s-a opus. „La academie a avut toate condițiile, cazare, masă, școală... Dar, uneori, o schimbare face bine. Știți cum se spune, schimbi locul, schimbi norocul. Nu i-au pus bețe-n roate la plecare, deși a cheltuit cu copilul în periaoda asta. A putut pleca liber. De-aia se întorc mulți jucători la Farul, pentru că Hagi se gândește la ei ca la niște fotbaliști, nu ca la o marfă”, relatează seniorul.
Puștiul a avut două accidentări la Viitorul. S-a operat în Franța, însă abia a doua intervenție a reușit pe deplin. Prima intervenția a fost plătită de club, a doua - din banii familiei. După o perioadă la Voluntari, Roberto s-a stabilizat la Dinamo și visează să facă pasul spre Superligă. „Eu eram mai mingicar decât el, dar el are un fizic mai bun. Mi-a plăcut să fiu artist cu mingea, nu-mi plăcea să stau câte două luni prin cantonament”, spune tatăl lui „Beto”.
Actorul, nebun după tenis
Născut pe 1 august 1952, la Târgu-Jiu, marele Horațiu Mălăele este dependent de sport. Și nu e un secret că dedică ore bune sportului. „Sunt frustrat dacă nu fac sport”, spunea cu ceva timp în urmă actorul. „M-am izbit întâmplător de tenis şi a fost o izbitură atât de fatală încât mi-e greu să mă mai despart. Nu e un hobby, e un mod de a exista şi un mod de a mă exprima. Joc tenis aproape în fiecare zi de 11 ani şi în urma unei operaţii de hernie de disc”, spune actorul, care a schimbat mingi inclusiv cu tatăl Simonei Halep, Stere. Iar fosta campioană a mers la piesele artistului.
„Am jucat tenis de masă. Am avut o selecţionată a teatrelor, eram destul de bine situaţi la un moment dat, dar destul de neserioşi ca să avem consecvenţă. Până la urmă am renunţat. Eram într-o categorie pingpongistică. Adică, eram într-un fel de «B» sau de «C». Aveam antrenor, era OK. Erau nişte jucători foarte buni. Spun asta în contextul în care m-am apucat de ping-pong, m-am apucat de tenis, de călărie şi am făcut toate sporturile lumii, cum se făceau în facultate şi mai apoi”, a mai precizat Horațiu Mălăele.