FOTO Băieţii răi ai Hollywoodului: viaţa ar fi plictisitoare fără ei
0Băieţii răi au avut întotdeauna acel „vino-ncoace“ care atrage în mod inexplicabil, iar Hollywoodul de acum, dar şi cel de odinioară sunt pline de astfel de bărbaţi. Datorită filmelor, cei mai răi dintre răi aveau în sfârşit chipuri dintre cele mai sexy.
În anii ’30, libertinii, gangsterii, mafioţii sau jefuitorii de bănci erau interpretaţi de actori precum James Cagney, Humphrey Boggart şi Clark Gable (care de multe ori a interpretat personaje dubioase pe nume Blackie). Filmele alb-negru din Hollywoodul de altădată captau esenţa acestor personaje, cu umbrele lor misterioase şi nuanţele de gri ce scoteau în evidenţă trăsăturile masculine ale actorilor.
„Este ciudat cum, de multe ori, oamenii îşi doresc ca „băiatul rău“ să câştige sau măcar să scape. De ce? Pentru că el este cel cu cea mai multă energie, iar energia însemnă totul. Energia testează limitele libertăţii“, scrie Laura Jacobs într-un articol din „Vanity Fair“.
Cu toate acestea, în Hollywoodul acelor vremuri, „băieţii răi“ erau numai personaje pe marile ecrane. Studiourile de producţie făceau tot posibilul să se asigure că activităţile şi micile aventuri din viaţa privată a starurilor rămân necunoscute publicului, muşamalizând multe dintre ele. Un exemplu foarte bun este actorul Mickey Rooney, care a interpretat personajul Andy Hardy, un tânăr dulce şi inocent, în 16 filme. Publicul se obişnuise cu această imagine a lui şi de aceea cei de la studioul MGM au hotărât să ascundă numeroasele sale aventuri cu colegele de platou.
Anii ’50 sunt marcaţi de prezenţa celui mai iconic „băiat rău“, Marlon Brando, care a devenit cunoscut odată cu rolul lui Stanley Kowalski din piesa de teatru de pe Broadway, „A Streetcar Named Desire“(„Un tramvai numit dorinţă“).
Tricoul alb şi războiul cu paparazzii
Brando a revoluţionat imaginea băiatului rău, cu celebrele sale tricouri albe, mulate, care emanau masculinitate, mulţi bărbaţi urmându-i exemplul. În 1955, apare James Dean în filmul „Rebel Without a Cause“ („Rebel fără cauză“), în care arborează acelaşi tricou alb, inconfundabil, ce denota idealul spre care aspira.
„Băieţii răi“ deveniseră un fenomen cultural, iar actori precum Marlon Brando şi James Dean erau văzuţi aşa şi în viaţa reală, deoarece ambii depăşeau limitele atât pe marile ecrane, cât şi în afara lor. Nu erau civilizaţi cu presa, îşi exprimau opiniile liber, fără a le păsa de ceea ce zicea sau credea publicul. Marlon Brando a avut o răfuială cu paparazzo-ul Ron Galella, căruia i-a tras un pumn.
Anul 1957 marchează începutul unei noi ere pentru toţi băieţii răi din showbiz: înfiinţarea clubul The Rat Pack. Liderul era Humphrey Boggart şi printre membrii originari ai se aflau Frank Sinatra şi Cary Grant. Aceşti bărbaţi au trăit o viaţă plină: limuzine, şampanie, baluri extravagante şi femei frumoase.
După anii ’60, prerogativele bărbaţilor s-au schimbat şi băieţii răi nu au mai fost la fel. În zilele de azi nu-ţi trebuie multe ca să te transformi într-un „băiat rău“. Asta ne-au demonstrat-o actori precum Alec Baldwin, Russell Crowe şi Mel Gibson, atunci când au fost implicaţi în incidente şi scandaluri care mai de care mai şocante.
Folosirea telefonului mobil pe post de armă sau jignirea unei persoane folosind apelative rasiste sunt numai câteva din isprăvile actorilor din ziua de azi trec. Starurile ajung în atenţia publicului din cauza excesului de băuturi, a aventurilor numeroase sau din cauza clasicului război împotriva papparazzilor, de multe ori soldat cu violenţe.
Cu toate acestea, nu există nicio îndoială că băieţii răi ai Hollywoodului din ziua de azi sunt nişte actori carismatici şi strălucitori. Mai mult decît atât, aceştia au propriile convingeri pentru care luptă. Majoritatea sunt activişti şi filantropi care se folosesc de celebritatea lor pentru a face bine. Iar fără ei, Hollywood-ul ar fi dintr-o dată mai plictisitor.