Dana Războiu,prezentatoare de ştiri: „Nu eram mai fericită la Viena“

Prezentatoarea TV vorbeşte despre revenirea pe micul ecran, după zece luni de absenţă, dar şi despre drumurile în Austria şi înapoi. Din 13 martie, va prezenta principalele ştiri de weekend la Realitatea TV. Pentru Dana Războiu, televiziunea, copiii şi sportul sunt sursele de energie care o motivează.

„Adevărul": Când o să te revedem pe micul ecran?

Dana Războiu: Mă voi întoarce în televiziune, la Realitatea, din 13 martie, când se va lansa noua grilă. Voi prezenta ştirile de sâmbătă şi duminică seara. A fost alegerea mea deoarece copiii sunt încă mici şi au nevoie de mine. Victor este în clasa a doua, cel mic, Marc, are un an şi jumătate. Trebuie să îl hrănesc, depinde de mine cu totul. Luni de zile m-am tot gândit... Voiam să mă întorc în televiziune, dar voiam să mă ocup şi de copii. Când am găsit soluţia, să lucrez în weekend, când soţul meu este mai liber şi stă el cu copiii, am fost foarte fericită. Nu ştiu cum este pentru alte mame, dar când ai doi copii pare de două ori mai greu. Sunt amândoi băieţi, sunt în competiţie - cel mic trage de mine şi la propriu şi la figurat, iar cel mare vrea să facem temele, să citim, să ne uităm la filme împreună. Nu vreau să pierd perioada aceasta, dar vreau să fac şi televiziune, adică ceea ce fac din primul an de facultate. Îmi place Realitatea, este un post serios, un BBC românesc.

Ai stat aproape un an departe de televiziune. Cum a fost?

La început mi s-a părut extraordinar. După care nu mi-am mai găsit locul. Noi, femeile din România, nu suntem obişnuite să stăm acasă să ne creştem copiii şi doar atât. Am prietene olandeze, englezoaice, austriece care se ocupă doar de copii şi sunt foarte mulţumite. Mi-a lipsit adrenalina, mi-a lipsit informaţia. Când lucrezi la ştiri, eşti foarte bine ancorat în realitate, ştii tot ce se întâmplă, iar mie îmi place să deţin controlul. Ceea ce cred că este un defect (râde).

Când ai plecat de la Kanal D, ai vrut să pleci şi din România. Dar ai revenit la viaţa dinainte: televiziune,  ştiri, România...

Am stat peste vară în Austria şi din când în când mai mergem acolo. Victor este în continuare la şcoală în România. Dintre toţi membrii familiei, Victor a fost cel mai hotărât. El a spus că nu vrea să rămână la Viena, pentru că ar fi trebuit să repete clasa I-a - aşa este sistemul la ei. Nu a vrut să fie din nou boboc. Într-un fel, el a fost cel care a decis. L-am reînscris la şcoala la care învăţa. 

Decizia de a vă muta la Viena a venit în contextul în care Marc suportase o intervenţie chirurgicală pe cord. Cum este Marc?

Cu Marc mergem la control la Viena o dată la şase luni. Mi-a mai trecut frica aceea cumplită că i se poate întâmpla ceva. Doctorii austrieci m-au asigurat că dacă până acum nu i s-a refăcut stenoza, nu se va mai reface. Marc este bine. Acest lucru este foarte important. Şi mă bucur că revin în televiziune.

Când mergeţi pentru o răceală la doctorii din Bucureşti, nu se uită cu reproş? Acum un an, erai foarte supărată pe sistemul medical românesc!

Cred că şi doctorii aceia vor să plece din România, dar nu îndrăznesc! Şi mulţi români ar vrea.  Eu sunt unul dintre cei care nu au îndrăznit până la capăt, din moment ce sunt înapoi aici! Cei care pleacă sunt foarte curajoşi. Am realizat că nu am curajul să îmi iau viaţa de la capăt la 34 de ani. Televiziune nu pot să fac acolo, psihologie nu, pentru că nu stăpânesc limba. Nu am nimic să-mi reproşez, pentru că măcar am încercat. Şi am constat că nu eram mai fericită la Viena. Dar a trebuit să mă întorc ca să-mi dau seama de acest lucru. În prima lună este minunat, parcă eşti în vacanţă: oamenii sunt calzi, îţi zâmbesc, parchează regulamentar, nu îţi tai nimeni calea. Dar ajungi la un moment dat să-ţi zici: Bun, dar ce fac eu cu viaţa mea? Nu m-am putut împăca cu ideea de a sta acasă şi doar să mă ocup de copii.

Cu ce ai înlocuit adrenalina în aceste zece luni?

Am învăţat să schiez, acum,  la 34 de ani. Să înveţi să schiezi la vârsta asta pare un sport extrem. Până acum nu am pus niciodată schiurile în picioare. Am nevoie permanent nevoie de adrenalină, nu ştiu de ce.

Şi o compensaţie la adrenalină?

Cărţile de psihologie. De ele nu mă voi sătura niciodată. Am descoperit respiraţia holotropică a lui Stanislav Grof. E o altă lume, alte reguli după care aş vrea să trăiesc. Nu ştiu cum îmi va modifica viaţa şi asta mă sperie un pic. Mi-aş dori să am un site motivaţional. Am găsit multe site-uri motivaţionale pe internet. Le deschid dimineaţa, citesc pagina nouă şi îmi dau energie.

Mai alergi?

Nu, pentru că este prea frig. Dar înot, merg la sală... Sursele mele de fericire sunt sportul şi copiii. Mă uitam aseară la Marc cum doarme, cu păturica lui strânsă în braţe. Parcă e un înger. Mă uit la el şi nu mai îmi trebuie nimic pentru a fi fericită.

15 ani de televiziune

Dana Războiu este licenţiată în psihologie. A debutat în televiziune încă din vremea facultăţii, pe care a absolvit-o în Timişoara. La începutul anilor 2000 s-a mutat la Bucureşti unde a prezentat principalul jurnal de ştiri la TVR 1. A prezentat ştiri la Kanal D, timp de trei ani şi jumătate, până în mai 2010. A fost căsătorită cu Ovidiu Brânzan, fost ministru al Sănătăţii. În prezent este căsătorită cu Bogdan Enoiu, directorul McCann România.