Best Muse

Trupa britanică a susţinut în acest weekend un concert de nota zece pe stadionul naţionalei de rugby Deşi, anul acesta, au urcat nume mult mai mari pe scene româneşti, britanicii de la

Trupa britanică a susţinut în acest weekend un concert de nota zece pe stadionul naţionalei de rugby

Deşi, anul acesta, au urcat nume mult mai mari pe scene româneşti, britanicii de la Muse au reuşit sâmbătă seară să susţină cel mai bun spectacol muzical disponibil românilor în 2007. Cei trei componenţi ai formaţiei trăiesc pentru muzica live - nu degeaba au câştigat premiul de cea mai bună trupă live din Marea Britanie şi din Europa.

Marea majoritate a trupelor, dacă ne gândim numai la rock, reuşesc cu greu să repete pe scenă, live, ce au produs după lungi ore de lucru în studio. Şi atunci când există o astfel de trupă, atinge rangul de supertrupă, pentru că întâlnirea cu fanii e mai importantă decât vânzările de la sfârşitul anului.

Muse însă sunt mai mult de atât. Ei sunt printre foarte puţinii şi extrem de specialii care sunt mai buni live decât pe album. Cum spunea Matthew Bellamy, liderul trupei, anul trecut, la lansarea celui mai recent şi mai cunoscut album al lor, "Black Holes and Revelations": "Am făcut acest album ca să aveţi ce asculta în concerte".

Şi într-adevăr, anul acesta Muse au umplut stadionul Wembley de două ori la rând, pentru ca sâmbătă să umple unul mai mic, stadionul naţionalei de rugby. Cu 7.000 de oameni fericiţi. Pentru că un concert Muse e mai mult decât 1.000 de ascultări repetate ale albumelor, şi pentru că ştiu să-şi respecte publicul dând tot. Şi pentru că se simt mai bine pe scenă decât în studio.

România, live la coadă

Ca aproape de fiecare dată, organizarea românească nu a reuşit să ţină pasul cu renumele trupei care urcă pe scenă.

Peste două ore de aşteptare la o coadă care părea aproape imobilă au enervat publicul. Asta pentru că, deşi exista posibilitatea mai multor puncte de intrare pentru cei 6.000 de oameni cu bilete pe gazon, cei de la One Event au considerat, fie din prea multă grijă pentru siguranţă, fie din motive pecuniare, că o singură poartă e suficientă.

În condiţiile în care accesul era, cel puţin oficial, permis abia după ora 18, prea puţini sunt cei care au apucat mai mult de două, trei piese din concertul de deschidere al fostului vocal Suede, Brett Anderson.
Acesta a avut cel mai puţin public exact la piesele sale proprii, spre final cântând titluri celebre ale Suede.

Probabil că organizatorii s-au gândit că Brett Anderson e prea puţin interesant, deşi suficienţi spectatori se plângeau în timp ce aşteptau la coadă că nu reuşesc să-l vadă pe cel care a condus Suede, una dintre cele mai importante trupe ale sfârşitului anilor '80.