113 ani de la naşterea lui Louis Armstrong, „Rege al Jazz-ului“: omul care a rupt barierele rasiale ale SUA
0Au trecut 113 ani de când Louis Armstrong s-a născut, muzicianul de culoare care a dus pe noi culmi jazz-ul. „Regele Jazz-ului“ s-a remarcat prin timbrul vocal grav, un deosebit simţ al improvizaţiei şi pasiune pentru muzică, fiind primul animator care a încercat să distrugă barierele rasiale.
Louis Armstrong, poreclit Satchmo, a fost unul dintre cei mai străluciţi trompetişti şi cântăreţi de jazz din toate timpurile, unul dintre exponenţii reprezentativi ai „stilului New Orleans“ executat în oraşul Chicago al anilor 1920-1930.
Ieşind în evidenţă drept un trompetist inventiv, Louis Armstrong a fost cel care a aplicat metoda schimbării centrulul de atenţie al publicului de la muzica de improvizaţie colectivă la performanţele solo. Cu un timbrul vocal grav şi uşor de recunoscut, Armstrong s-a dovedit a fi un cântăreţ influent, demostrând dexteritate în momentele de improvizaţie. De asemenea, s-a făcut remarcat pentru ceea ce americanii se numesc „scat singing“ (n.r. - vocalize făcute cu sunete şi silabe în locul versurilor).
Înainte de a deveni un muzician desăvârşit, Armstrong a fost, pe rând, căruţas, lăptar, vânzator ambulant şi lustragiu. Încă din tinereţe a fost atras de muzică, astfel că a început să cânte la colţuri de stradă împreună cu grupuri improvizate, neavând posibilitatea şi nici forţa să folosească un instrument de suflat pe măsura dorinţei lui. Această practică muzicală spontană neşlefuită i-a permis să dezvolte o intonaţie optimă şi un deosebit simţ al improvizaţiei, caracteristică esenţială a jazzului.
Copilăria din New Orleans i-a conferit posibilitatea de a lua lecţii de trompetă, iar după performanţele muzicale efectuale pe micile vase care navigau pe Mississippi, începe să înveţe notele muzicale şi să descifreze partituri, devenind astfel un muzician profesionist complet.
În anul 1922 se mută la Chicago, care devenise în acea vreme centrul muzicii de jazz, locul maturizării sale artistice. Devine preocupat de rigorile polifonice ale liniilor muzicale, având tendinţa de a conferi solistului un rol, în acelaşi timp, de conducător, dar şi de a-l integra în textura muzicală. Se angajează la formaţia „Creole Jazz Band“ dovedindu-şi aptitudinile de trompetist solist, prilej cu care iubitorii de acestui gen muzical descoperă în „Satchmo“ un om plin de inventivitate, fantezie ritmică şi melodică, caracteristice unite cu un impresionant volum sonor şi un timbru de neuitat. Urmează apoi perioada în care intră în formaţia „Big Band“, colos al jazz-ului, iar apoi se dedică unei cariere de solist, transformând jazz-ul în una din cele mai înalte expresii ale muzicii, cu sunetul clar şi briliant al trompetei sale şi cu vocea sa răguşită. Prezenţa sa carismatică contribuie la ruperea barierelor rasiale, fapt care îl transformă într-unul dintre vedetele de culoare ale Statelor Unite ale Americii.
Louis Armstrong scriind versuri. Muzicianul nu se dezlipea o clipă de trompeta sa FOTO AFP
Odată ajuns în atenţia publicului, Armstrong a devenit o emblemă a genului şi una dintre cele mai populare figuri în general. Armstrong a fost unul dintre primii animatori afro-americani care a depăşit barierele a ceea ce se presupunea a fi la acel moment normal. Culoare pielii lui a devenit secundară genului de muzică practicat, într-o ţară grav divizată de diferenţele rasiale. Măiestria şi personalitatea sa i-au permis să aibă acces la eşaloanele superioare ale societăţii americane, cercuri de oameni restrânse şi în care un om de culoare nu era lăsat sa intre.
În ultimii ani ai vieţii, Louis Armstrong personifică, la cel mai înalt nivel, muzica de jazz şi devine ambasadorul acestui gen în întreaga lume. Supranumit „Regele Jazz-ului“, Armstrong se îmbolnăveşte de cancer la gât, însă nu poate renunţa la trompetă. Moare pe 6 iulie 1971, în casa sa din cartierul Queens al oraşului New York.
Louis Armstrong FOTO AFP