Povestea Iepuraşului

Florin Busuioc, responsabil cu vremea la Pro TV,  a intrat pentru câteva momente în pielea Iepuraşului, pentru a ne spune o istorioară despre sacrificiu.

„Să vă spun povestea mea. Mai puţin ştiută, sau, poate, din motive neînţelese, ignorată. S-a întâmplat demult, foarte demult, într-o vreme când stăpâneam câmpurile şi ne aveam ca fraţii unii cu ceilalţi, şi chiar dacă vremurile erau la fel de tulburi ca şi astăzi, parcă eram mai apropiaţi unii de alţii. Mulţi erau cei care voiau să ne facă rău, mulţi dintre noi s-au prăpădit în încleştarea asta inegală, dar asta ne-a unit şi mai tare.

Într-o zi de primăvară, cu soare blând şi bun, cu măslinii parcă renăscuţi sub raza lui, cu miros de flori de câmp care abia scoteau capul de prin ţărână, hălăduiam pe câmpuri nesfârşite în căutare de hrană pentru copilaşii mei, încercare destul de grea, dacă ne gândim că aveam douăsprezece guri de hrănit.

Vremea era bună, inima-mi bătea năvalnic bucurându-se de tot, mirosul de primăvară îmi dădea speranţe şi, pe lângă mine, alţii porniseră şi ei să caute de-ale gurii. Undeva, nu foarte departe, s-a auzit un foşnet, prin iarba înaltă, uscată, rămasă de anul trecut. Am ciulit urechile pentru că ştiam că sunetul nu e de bun augur. Şi ceilalţi şi-au încordat auzul şi s-au oprit cu toţii de parcă întreg câmpul se umpluse cu stane de piatră. Ca la un semn, am început să alergăm cu toţii care-ncotro.

Ştiind că pericolul ne pândeşte pe oricare dintre noi, gândul fiecăruia era la copilaşii care ne aşteptau şi pe care, în ruptul capului, n-am fi vrut să-i dezamăgim. Alergam, nu ştiam încotro, ştiam doar că trebuie să scap cu viaţă şi vedeam pe lângă mine săgeţi cu vârfuri oţelite, care se împlântau cu un şuierat scurt în pământ.

O clipă de neatenţie şi am simţit cum mă-ncâlcesc în iarba înaltă şi deasă, cu coada ochiului am văzut venind spre mine săgeata care avea să-mi ia viaţa, timpul s-a dilatat şi s-a tot dilatat, până când totul s-a petrecut cu o lentoare cu atât mai dureroasă, cu cât ştiam că sfârşitul mi-e aproape. Chiar înainte de a fi lovit, între mine şi săgeată s-a pus ca o pavăză trupul unui necunoscut. Am văzut în ochii lui mulţumirea că şi-a îndeplinit misiunea.

Era fericit că mă salvase. Am reuşit, cumva, să scap din iarba în care mă-ncâlcisem şi, în cele din urmă, să ajung la familia mea. Puţină lume ştie că una dintre cele mai curajoase făpturi din lume, cu un spirit de sacrificiu ieşit din comun, este iepurele. De aceea, eu, astăzi, şi în fiecare an, de aproape 2000 de ani încoace, în semn de recunoştinţă şi adâncă preţuire pentru sacrificiul lui, îmi amintesc şi vă aduc şi vouă povestea iepurelui care s-a sacrificat pentru ca eu să devin ceea ce sunt astăzi: Iepuraşul de Paşte."