Cum a ajuns Eurovisionul un concurs ciudat

În ultimele două decenii, odată cu „liberalizarea“ Eurovision şi cu numărul tot mai mare de ţări participante după căderea regimurilor comuniste din Europa, competiţia s-a axat tot mai mult pe show şi tot mai puţin pe muzică. De-a lungul timpului, concursul a lansat nume mari ale muzicii, de la ABBA la Celine Dion, dar în ultimii ani concurenţii au rămas în memoria publicului nu datorită muzicii, ci prin prisma apariţiilor extravagante.

Pe an ce trece, „bătrânul“ Eurovision devine tot mai surprinzător. La cea de-a 60-a ediţie care se va desfăşura la Viena, în luna mai, va urca pe scenă o trupă specială, la propriu. Pertti Kurikan Nimipäivät (PKN) este formată din patru bărbaţi care suferă de handicap intelectual sau retardare mentală (mai exact, autism şi sindromul Down ) şi care vor să demonstreze că orice obstacol poate fi depăşit atunci când vrei să-ţi urmezi pasiunea.

Membrii trupei PKN au fost desemnaţi câştigători, cu piesa „Always I Have To/Aina mun pitää“ („Mereu trebuie să...“ - n.r.), învingând alţi opt finalişti.

Melodia vorbeşte despre neplăcerea de a face lucruri pe care societatea îi obligă pe oameni să le facă, cum ar fi să se spele şi să mănânce corect. Totodată, intenţia trupei este să atragă atenţia asupra problemelor oamenilor cu dificultăţi de învăţare.

„Familiile muzicienilor îi susţin în acest demers, la fel şi fanii. Chiar şi scena punk“, a declarat Kalle Pajamaa, managerul trupei care va reprezenta Finlanda la Eurovision 2015.

Finlanda, cotată în 3 în 2015

„Ne răzvrătim împotriva societăţii, dar nu ne implicăm politic. Sperăm să schimbăm mentalităţile. Nu vrem ca lumea să ne voteze din milă, nu suntem diferiţi de ceilalţi oameni. Suntem persoane normale cu un handicap mental“, a declarat basistul trupei, Sami Helle, pentru „The Guardian“.

Cei patru membri ai trupei Pertti Kurikan Nimipäivät s-au întâlnit la un atelier cultural pentru persoane cu dificultăţi de învăţare. Un documentar despre această trupă, intitulat „The Punk Syndrome“, a fost lansat în 2012 şi a câştigat mai multe premii atât în Finlanda, cât şi în alte ţări.

Trupa finlandeză PKN FOTO AP

Chitaristul formaţiei, Pertti Kurikka, este un fan Eurovision, urmăreşte fenomenul de ani de zile ţi i-a convis pe ceilalţi membri ai trupei să participe la Selecţia Naţională.

Grupul PKN va concura în prima semifinală, din 19 mai, în care participă şi România. Deşi multe dintre ţările concurente în acest an nu şi-au desemnat încă participanţii, Finlanda este deja printre favorite, cotată cu şanse la podium.

Finlanda a mizat şi în trecut pe concurenţi „inediţi“ la Eurovision. Trupa rock Lordi, ai cărei membri au apărut pe scenă cu măşti de monştri, a câştigat concursul internaţional Eurovision în 2006.

În 2006, victoria „monştrilor“ din trupa finlandeză lordi a fost o „palmă“ pe obrazul unui concurs considerat „prăfuit“

În ultimele două decenii însă, odată cu „liberalizarea“ Eurovision şi cu numărul tot mai mare de ţări participante după căderea regimurilor comuniste din Europa, „campionatul european de muzică“ s-a axat tot mai mult pe show şi tot mai puţin pe muzică.

Concursul comunităţii gay

Extravagant, surprinzător, colorat, aşa ar putea fi descris azi Eurovision Song Contest.  Creat după modelul celebrului Festival de la Sanremo, concursul a lansat, de-a lungul timpului, artişti care aveau să ajungă unele dintre cele mai mari nume ale muzicii: ABBA, Celine Dion, Johnny Logan, Cliff Richard. Nu şi în ultimii ani, când puţini dintre cei care au câştigat au reuşit să confirme ulterior. Dar sunt concurenţi care au rămas în memoria publicului nu datorită muzicii, ci prin prisma apariţiilor lor inedite, chiar şocante uneori.

Iniţial un concurs de creaţie, festivalul a intrat şi el în era consumeristică a televiziunii. Astfel că muzica n-a mai contat la fel de mult ca ratingul. Iar audienţele uriaşe (concursul nu e transmis doar în ţările participante, ci şi în Asia, Australia sau Noua Zeelandă) nu se obţin cu un pian şi o vioară, nici măcar cu o întreagă orchestră pe scenă, aşa cum se întâmpla la primele ediţii. Prin urmare concursul a devenit unul .
În plus, asocierea tot mai evidentă (şi, în final, recunoscută şi acceptată), a competiţiei muzicale cu un public ce aparţine comunităţii gay a adus în prim-plan personaje inedite.

Unul dintre cei mai cunoscuţi concurenţi este Dana International, un transsexual din Israel, care a câştigat ediţia din 1998, cu melodia „Diva“. „Divei“ nu i se pot contesta însă calităţile artistice.

Transsexualul Dana International, din Israel, a câştigat ediţia din 1998, cu melodia „Diva“

În 2007, doi travestiţi au evoluat pe scena concursului: Drama Queen din Danemrca şi Verka Serduchka, din Ucraina. Cel din urmă s-a clasat chiar pe podium, pe locul  al doilea, datorită lookului excentric şi piesei cu un puternic mesaj politic.

Marionete şi „monştri“

Însă cea care a ajuns „acolo une niciun om n-a ajuns vreodată“, dacă parafrazăm celebrul motto al serialului „Star Trek“ este chiar cea mai recentă câştigătoare, Conchita Wurst. Aceasta nu a obţinut numai râvnitul trofeul în 2014, ci şi o expunere fără precedent. Atât pentru sine, cât şi pentru comunitatea gay.

Eurovision a fost avut însă şi alte prezenţe exotice: rockerii finlandezi Lordi, o surpriză „monstruoasă“ pentru întreaga Europă. Care s-a coalizat şi i-a votat câştigători în 2006. Victoria lor a fost o „palmă“ pe obrazul Eurovision, considerat un concurs „prăfuit“, fără perspectivă.

Cu aceeaşi atitudine a tratat şi Irlanda competiţia muzicală la ediţia din 2008. Ţara care a dat şapte dintre câştigătorii concursului a considerat că o marionetă, cu o piesă-parodie, este alegerea perfectă pentru Eurovision, astfel că reprezentantul lor a fost Dustin Curcanul.

Şi România a mizat pe o prezenţă extravagantă în 2013, când a fost reprezentată de contratenorul Cezar Ouatu. Acesta nu a surprins numai cu vocea sa, ci şi cu show-ul de pe scena de la Malmo, unde a apărut îmbrăcat în rochie.

În 2013, Cezar Ouatu a fost „extravaganţa“ României la Eurovision