Totul e să fim minţiţi frumos!
0În general, televiziunea nu e astăzi decât o capcană care i se întinde telespectatorului. Eşti ademenit într-un loc care pare plin de delicii, pentru ca, odată ajuns acolo, să fii transformat încet-încet într-o marionetă care răspunde la diferite comenzi. Comenzi ce servesc interesele politice sau comerciale ale unor indivizi bine poziţionaţi şi care acţionează butoanele.
Acum câţiva ani, într-un acces de sinceritate care apoi a stârnit nenumărate valuri, fostul director general al canalului francez TF1, Patrick Le Lay, a făcut nişte declaraţii ce spun foarte mult despre filosofia oamenilor de televiziune: „Din perspectiva de business, să fim realişti: la bază, meseria canalului TF1 este de a ajuta Coca-Cola, de exemplu, să-şi vândă produsul. Pentru ca un mesaj publicitar să fie perceput, creierul telespectatorului trebuie să fie disponibil. Scopul emisiunilor noastre este să-l facă disponibil, cu alte cuvinte să-l distreze, să-l relaxeze, să-l pregătească în pauza dintre două mesaje. Noi vindem companiei Coca-Cola timpul creierului uman disponibil." Sună cinic, dar Patrick Le Lay trebuie măcar felicitat pentru sinceritate. De fapt, gestul lui, dacă ar fi să-l judecăm din perspective morale, sună mai degrabă a laşitate: plecase de la conducerea TF1 şi a găsit de cuviinţă să arunce în urmă o bombă.
Credeţi însă că oamenii de televiziune au suferit vreo pierdere în urma acestei explozii? Nici gând! De fapt, n-a explodat nimic, pentru că publicul nici nu s-a sinchisit de astfel de declaraţii.Ţin minte că, tot acum câţiva ani, un ziar italian a dezvăluit cu surle şi trâmbiţe că un popular reality-show din Peninsulă nu avea nimic real în el şi că totul era montat după un scenariu cu actori de mâna a patra (deci necunoscuţi).
Toată lumea se aştepta ca audienţa reality-show-ului, dovedit ca o minciună sfruntată, să scadă simţitor. Numai că nu s-a întâmplat deloc aşa. În urma sondajelor a reieşit că publicul nu era deranjat deloc că, în loc de oameni reali cu vieţi reale, li se livrau actori cu destine inventate.
Prin urmare, nu contează dacă suntem duşi cu zăhărelul ca pudelii puşi să facă sluj... Totul este să fim minţiţi frumos. În contrapartidă, suntem dispuşi şi să cumpărăm, şi să votăm ce ni se cere. Nu că e un schimb reciproc avantajos?