Şpaga pentru altul, dezincriminată de Senat. Cine sunt autorii legii

Senatul a adoptat tacit o iniţiativă depusă de 15 aleşi social-democraţi, printre care Andreea Cosma şi Cătălin Rădulescu, prin care ar urma să fie dezincriminată şpaga pentru altul. Forul decizional este Camera Deputaţilor.

Prin proiectul iniţiat de cei 15 deputaţi se urmăreşte modificarea articolului 12 al Legii 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, astfel încât să fie scoasă o sintagmă care se referă la beneficiarul unei acţiuni, dar şi introducerea unei sintagme care face precizare strictă la un tip concret de „foloase“. Adoptarea tacită va fi anunţată în şedinţa de marţi a Senatului. 

Noua formă a articolului 12 ar fi: „(1) Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine de bani, bunuri ori alte foloase materiale necuvenite: 

a) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea unei tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale:

b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii“. 

În forma actuală, la începutul articolului apare formularea: „Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: a) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale; b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii“. 

Practic, prin Comisiei speciale pentru legile Justiţiei, adică pe mâna lui Florin Iordache, din moment ce majoritatea PSD-ALDE a votat ca orice iniţiativă pe Justiţie să fie dezbătută de această structură parlamentară. 

Cum e motivată schimbarea legii 

Expunerea de motive, în care apare doar semnătura deputatului Cătălin Rădulescu (cu toate că nu e trecut şi ca iniţiator al proiectului), explică prin câteva formulări destul de vagi necesitatea schimbării Legii 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Dăm trei extrase din expunerea de motive care se întinde pe cinci pagini: 

- „Sintagma «pentru sine sau pentru altul» a urmărit, în concepţia legiuitorului, evitarea situaţiei în care autorul faptei deşi comite o infracţiune, ar putea să invoce, în apărarea sa, faptul că nu este beneficiarul foloaselor rezultate, în fapt, o asemenea abordare nu are legătură cu realitatea. Astfel, este absurd să presupunem faptul că o persoană comite o asemenea infracţiune fără nici un fel de interes ori beneficiu personal, doar pentru a aduce foloase necuvenite unei terţe persoane“. 

- „În mod evident, acela care comite fapta incriminată are un interes, nelegitim, şi nu beneficiază, chiar şi indirect, de folosul rezultat. Dacă acest interes nelegitim şi beneficiul rezultat nu aparţin, cel puţin parţial, şi autorului, atunci nu poate fi vorba de o infracţiune de corupţie sau asimilată unei infracţiuni de corupţie. Este esenţial să se determine o legătură certă între fapta incriminată şi beneficiul rezultat, în favoarea făptuitorului. Faptul că această legătură poate fi intermediată nu înlătură posibilitatea determinării, ca şi obligaţia de a fi determinată cu certitudine. beneficiarul aparent este, în fapt, doar un intermediar, altfel nu ne găsim în prezenţa unei infracţiuni de corupţie“.

- „În ceea ce priveşte sintagma «bani, bunuri ori alte foloase necuvenite», intenţia legitimă a legiuitorului de a nu limita tipurile de foloase necuvenite ce se pot obţine dintr-o asemenea infracţiune a dus, în timp la absurdităţi şi la concluzii contrare acestei intenţii. Astfel, câştigul de imagine, popularitaea ori rezultatul unui scrutin electoral au devenit foloase necuvenite» ale unor infracţiuni de corupţie sau asimilate acestora, ceea ce este absurd. În aceste condiţii se creează posibilitatea de a eticheta drept folos necuvenit absolut orice, ceea ce, cu siguranţă nu a fost şi nu este în intenţia legiuitorului“