Presiuni din partea UDMR, pentru modificarea Codului Administrativ, în defavoarea maghiarilor din România
0Deşi noul Cod Administrativ a fost adoptat prin Ordonanţă de Urgenţă, până la acest moment încă nu a apărut în Monitorul Oficial. Nu ştim care este raţiunea pentru care care s-a întâmplat acest lucru, însă amânarea a oferit o ocazie neaşteptată liderului UDMR, Kelemen Hunor, pentru a face tradiţionalele presiuni asupra decidenţilor români.
Astfel, pe surse am aflat că preşedintele UDMR insistă pentru introducerea unor prevederi în noul cod administrativ care nu ar face altceva decât să asigure condiţiile oficializării limbii maghiare la nivelul majorităţii localităţilor din Transilvania!. Un obiectiv care vine mănuşă, de altfel, Budapestei, nu mai târziu de ieri, în aceeaşi zi în care Kelemen Hunor se vedea cu premierul Dăncilă pe subiectul codului administrativ, ministrul ungar al Afacerilor Externe, Peter Szijjarto declara, în mod tendenţios, în Parlamentul Ungariei că preconizata modificare legislativă ar da în urmă cu 10 ani de zile drepturile obţinute de membrii minorităţii maghiare! Dacă nu ne-am fi referit, în repetate rânduri, la interesele financiare majore care îl leagă de Kelemen Hunor de Budapesta, am fi putut considera că poziţia lui Szijjarto Peter ar fi fost o simplă coincidenţă!
Una din principalele propuneri ale UDMR din codul administrativ s-ar referi la posibilitatea ca, prin decizii ale autorităţilor locale, să poată fi utilizată limba minorităţilor acolo unde ponderea ei nu atinge ponderea de 20% prevăzută de lege. Potrivit variantei actuale a Codului Administrativ, este reglementată obligativitatea folosirii limbii materne în instituţiile administraţiei publice locale acolo unde cel puţin 20% din populaţie vorbeşte altă limbă maternă decât cea română.
Deşi la prima vedere o astfel de reglementare nu afectează cu nimic bunul mers al vieţii de zi cu zi din zonele cu populaţie mixtă, o analiza mai atentă, corelată cu cunoaşterea realităţilor politice dâmboviţene, ne facem să previzionăm că această prevedere va fi des invocată de lideri ai UDMR pentru a clama aşa-zise drepturi care, în mod firesc, nu ar trebui să le fie acordate. În eventualitatea în care propunerea UDMR va fi acceptată de Executivul de la Bucureşti, o localitate cu o populaţie maghiară de, să zicem, 5% va putea adopta folosirea limbii maghiare în actele administrative, în detrimentul celorlalţi 95% dintre locuitori, şi poate chiar şi a maghiarilor înşişi, care sunt obişnuiţi cu folosirea limbii române în administraţie.
Dacă vă întrebaţi cum ar putea fi posibil ca o localitate cu o populaţie de 5% maghiari să facă acest lucru, nu trebuie decât să ne amintim de presiunile pe care le fac UDMR le face de multe ori la cel mai înalt nivel pentru nişte chestiuni aparent minore, ca să înţelegem de ce sunt în stare atunci când doresc să-şi atingă interesele lor şi ale Ungariei, şi care de cele mai multe ori nu au nicio legătură cu interesele comunităţii maghiare reale. Credeţi că primarul unei localităţi va putea să reziste presiunilor pe linie de partid venite din partea superiorilor lui de la Bucureşti, care au discutat în prealabil cu conducerea UDMR o asemenea posibilitate? Credeţi că va spune nu Bucureştiului în situaţia în care va şti că un refuz va conduce la pierderea unor finanţări de la bugetul de stat?
Iar insistenţele UDMR sunt făcute în contextul în care nu au nicio legătură cu ceea ce vor românii şi maghiarii de la România: o administraţie eficientă, drumuri bune, investiţii de viitor. Ce le oferă UDMR? O administraţie incompetentă, dar în limba maghiară. O birocraţie greoaie, dar în limba maghiară. O administraţie coruptă, dar în limba maghiară. Şi atunci concluzia este evidentă: UDMR face toate aceste jocuri nu pentru populaţia maghiară, ci pentru Ungaria, o ţară permanent interesată ca maghiarii din România să depindă cât mai mult de Budapesta, şi atunci când se poate, cât mai puţin de Bucureşti!