PD - in lupta cu apatia din interior

Obisnuiti sa gaseasca mereu stirea de presa, ziaristii au observat, la sedinta PD, ca se intampla ceva cu partidul democratilor. Imaginea salii nu a avut nimic din insufletirea cu care s-a relatat

Obisnuiti sa gaseasca mereu stirea de presa, ziaristii au observat, la sedinta PD, ca se intampla ceva cu partidul democratilor. Imaginea salii nu a avut nimic din insufletirea cu care s-a relatat despre divergentele de opinii din Partidul Democrat. O sala mai degraba apatica, cu oameni usor plictisiti, uitandu-se la ceas, grabiti sa prinda un drum pe lumina spre casa. De altfel, cuvantul "sters" ar fi cel mai potrivit pentru a caracteriza ceea ce odinioara era considerat un moment important in viata democratilor, sedinta CNC. In mod paradoxal, te-ai fi asteptat ca un partid care are un lider atat de agresiv in limbaj si in actiunea politica sa aiba o viata interna, plina de dinamism, cu oameni formati deja dupa chipul si asemanarea presedintelui. Dar exact acesta este punctul vulnerabil al democratilor: lipsa unei echipe omogene. Dupa un an de la schimbarea esalonului intai al PD, este inca foarte discutabil daca alegerea lui Basescu a fost una care sa ajute partidul. Oamenii pe care si i-a dorit langa el sunt departe de a fi niste personalitati, care sa-l poata scuti de o serie intreaga de batalii. Cu exceptia unuia singur, Emil Boc, actualii vicepresedinti sunt prea putin capabili sa duca razboaiele in care ii azvarle Traian Basescu. Cat despre alti oameni noi, nu poate fi vorba intr-o perioada in care putini sunt cei care se mai incumeta sa bata la portile unui partid, cu atat mai putin al unuia vanat de actuala putere. Acest lucru este resimtit din plin si de Basescu, care s-a vazut in situatia de a cere si fostilor coechipieri, indepartati acum un an, sa iasa la rampa, pentru a-i tine spatele si a reda PD imaginea unui partid agresiv. Asa au aparut, din nou, fostii baroni, care au folosit prilejul pentru a arata asistentei ca ei nu se lasa incalecati de Basescu si isi au propriile opinii. Asa s-a creat si iluzia unui partid cu o pluralitate de pareri, lucru nemaiintalnit de un timp incoace la PD. De fapt, revenirea fostilor era usor previzibila. Dupa ce s-a stabilizat intr-o zona de 10%, Partidul Democrat are nevoie acum sa inceapa sa preia electorat de la alte partide, mai ales in conditiile in care s-a vazut ca electoratul PSD prefera sa mearga spre PRM, in loc sa faca pasul firesc, de a opta tot pentru o social-democratie, intr-o alta interpretare. Discursul lui Duvaz, o persoana considerata extrem de echilibrata, indiferent de cine se afla la conducerea partidului, a fost menit sa atraga si pe acei simpatizanti dezamagiti si acum ca cele doua partide din familia social-democrata nu au facut un mariaj dupa 2000. La polul opus - discursul lui Basescu, construit pentru cei cu afinitati peremiste naturale. Berceanu a primit, in aceasta distributie, rolul liberal, lucru pe care a tinut de altfel sa-l puncteze mascat, sub afirmatia ca i se reproseaza atitudinea sa prea de dreapta, prea liberala. Incercarile PD de a se reafirma ca partid de opozitie credibil, nu doar ca o formatiune aflata la remorca Primariei Generale, vor fi vizibile si in zona parlamentara, chiar daca intr-un cadru de partid Basescu afirma ca spatiul parlamentar nu este chiar atat de important. Fiind una din putinele modalitati de a sparge blocada mediatica impusa PD, senatorii si mai ales deputatii democrati, acolo unde sunt si cei din fosta echipa, sunt decisi sa iasa mai mult in fata, pentru a se face auziti si pentru a lega numele PD de cat mai multe actiuni parlamentare, in general, impotriva PSD. De fapt, momentul in care a ajuns PD este unul decisiv in lupta cu procentele. Daca nici aceasta strategie nu va da roade, atunci inseamna ca, desi s-a schimbat liderul, PD este sortit sa sufere si la batranete de boala partidelor tinere, adica de incapacitatea de a coagula alegatorii in alte perioade decat cea electorala.