O gaură de miliarde de dolari

Banca Română de Comerţ Exterior, cum se numea iniţial defuncta Bancorex, era, în 1989, singura instituţie din România care desfăşura operaţiuni valutare. Primele probleme în funcţionarea

Banca Română de Comerţ Exterior, cum se numea iniţial defuncta Bancorex, era, în 1989, singura instituţie din România care desfăşura operaţiuni valutare. Primele probleme în funcţionarea Bancorex au fost semnalate în perioada 1998-1999, la vremea respectivă luându-se în calcul falimentul băncii. Preşedinte era Vlad Soare, cel care a făcut o rectificare de bilanţ şi a dezvăluit că activele băncii sunt negative, deşi predecesorul său, Florin Ionescu, declarase un profit de peste 600 miliarde de lei. În acei ani, întregul sistem bancar se afla în criză de lichidităţi, iar moneda naţională se deprecia galopant în faţa dolarului american. Instituţiile de credit nu mai puteau obţine lichidităţi de la BNR şi apelau la piaţa interbancară, unde dobânzile pe termen scurt depăşeau 250 la sută. Bancorex a devenit o vacă de muls folosită în scopuri politice, criza de lichidităţi suprapunându-se creşterii numărului creditelor neperformante. Beneficiarii creditelor, clienţi ai puterii sau angajaţi ai statului nu au mai dat niciodată banii înapoi. Suma pe care statul român, prin intermediul AVAS, o are de recuperat de la cele peste 700 de firme aflate pe lista datornicilor este de 1,2 miliarde de dolari. O evaluare făcută în 1999 de PriceWaterhouseCoopers a evidenţiat faptul că nu se vor recupera decât 10-15 procente din suma totală, deşi şeful AVAS susţine că s-a recuperat aproape 30 la sută din sumele nerambursate.