Haaretz: Cum trădează România evreii din diaspora prin apropierea de extrema dreaptă inspirată de Netanyahu
0Cotidianul israelian Haaretz a publicat un editorial dur, în care analizează ascensiunea și eșecul liderului naționalist George Simion și conexiunile sale cu Israelul condus de Benjamin Netanyahu. Editorialistul Cory Alpert, fost oficial în administrația Biden și cercetător la Universitatea din Melbourne, constată că George Simion nu a fost o anomalie românească, ci o expresie locală a unui val global, în care lideri precum Donald Trump, Viktor Orbán și Benjamin Netanyahu nu doar că tolerează ideologii antidemocratice, ci le promovează ca model de guvernare.
Alegerile recente din România s-au încheiat cu o notă tulbure, marcate de o flirtare periculoasă cu ultra-naționalismul autoritar, reprezentat de George Simion. Deși a pierdut în turul doi, Simion a câștigat primul tur și s-a prezentat în fața alegătorilor ca o figură similară cu președintele american Donald Trump și cu premierul ungar Viktor Orbán.
Sprijinul primit de Simion a fost internațional, doi miniștri israelieni din guvernul condus de Benjamin Netanyahu, ministrul Energiei Eli Cohen și ministrul pentru Diaspora Amichai Chikli, și-au exprimat susținerea. „Această prezență israeliană nu a fost simbolică sau întâmplătoare – ea marchează o alianță ideologică în plină extindere dincolo de granițe”, scrie Cory Alpert, cercetător la Universitatea din Melbourne, pentru Haaretz.
Un „club select” al liderilor fără scuze
În spatele acestei noi alianțe autoritare se ascunde o realitate înspăimântătoare: lideri precum Donald Trump și Benjamin Netanyahu nu doar că se înconjoară de personaje controversate, dar profită și politic de aceste conexiuni. „Pentru Trump, prietenii negaționiștilor Holocaustului primesc posturi la Casa Albă, iar autocrații din Golf oferă cadouri. Netanyahu primește laude nu în ciuda stilului său dur, ci aparent tocmai datorită lui.”
Acest cerc restrâns devine un „club al domnilor fără scuze”, unde alianțele nu se bazează pe valori comune, ci pe interese comune.
Gaza, ca „manual de instrucțiuni” pentru autoritari
Fascinația globală a dreptei față de Israelul lui Netanyahu, explică autorul, nu are legătură cu democrația, ci cu impunitatea. „Gaza, în această nouă imaginație autoritară, nu este o catastrofă umanitară. Poate servi drept manual de instrucțiuni.”
Netanyahu ar demonstra astfel lumii cum să guvernezi fără regrete, să duci campanii militare care distrug orașe, să ignori viețile civililor, să ocolești normele internaționale și, în paralel, să subminezi independența justiției propriei țări. „Scopul nu este pacea. Scopul este puterea – și alții sunt cu ochii pe el.”
Naționalism romantic și antisemitism mascat
George Simion, notează Alpert, a avut o abordare similară, promovând o viziune romanțată a naționalismului interbelic și invocând figuri controversate precum Ion Antonescu și Garda de Fier. A susținut idei despre puritate etnică și control autoritar. Iar sprijinul său pentru guvernul de dreapta al Israelului este folosit ca scut împotriva acuzațiilor de antisemitism. „În acest timp, se folosește de prietenia cu guvernul israelian pentru a evita orice acuzație de antisemitism.”
Un rezultat periculos, chiar și înfrângerea
Alegerile au fost câștigate de candidatul Nicușor Dan, fostul primar al Bucureștiului, cu 54% din voturi. Dar faptul că Simion a obținut 46% este alarmant, spune autorul. „Pentru noi, evreii, acesta este mereu un joc periculos. Naționaliștii care odată ne-au alungat, acum se pretind sioniști. Statul care trebuia să ne protejeze sprijină acum pe cei care ne-ar vrea șterși”.
Între două extreme: ura și negarea
Cory Alpert reflectează și asupra situației evreilor din diaspora, confruntați cu un război brutal transmis pe telefoanele mobile, purtat de un guvern care susține că acționează în numele tuturor evreilor. „Guvernul nu oferă nicio cale credibilă spre pace. Nicio încercare serioasă de a aduce ostaticii acasă. Doar o demonstrație de forță – una pe care autoritarii din întreaga lume par să o imite”.
Această disonanță profundă este, spune Alpert, „cea mai amară pastilă dintre toate – trădați tocmai de ceea ce trebuia să ne elibereze. Dar, presupun, două lucruri pot fi adevărate în același timp.”
Alpert încheie cu o observație tăioasă: extrema dreaptă globală nu este interesată de siguranța evreilor. „Pentru ei, suntem imaginați ca elite – neloiali, fără rădăcini, suspectați. O caricatură scoasă dintr-un poster de propagandă prăfuit”. În același timp, „extrema stângă ne cere o solidaritate care neagă legitimitatea fricilor evreiești și a nevoii de refugiu evreiesc”.
„Suntem suspendați între cei care ne urăsc și cei care ne cer să demonstrăm că nu suntem ca ei. Într-adevăr, două lucruri pot fi adevărate în același timp.”