Document. CCR pune cruce alegerilor anticipate. În ce condiţii ar mai accepta Curtea dizolvarea Parlamentului
0Curtea Constituţională a explicat de ce a fost de acord cu sesizarea PSD privind conflictul de natură constituţională între preşedinte şi Parlament în momentul celei de-a doua nominalizări a lui Ludovic Orban. Curtea a arătat că preşedintele nu trebuie să forţeze sau să „provoace” alegeri anticipate, acestea fiind posibile doar în mod excepţional şi printr-un acord care să implice toţi actorii din Parlament.
„În vederea asigurării stabilităţii instituţionale, legiuitorul constituant a exclus, practic, posibilitatea «provocării» unei dizolvări a Parlamentului de către Preşedinte. Dimpotrivă, acesta a consacrat o obligaţie de diligenţă pentru Preşedintele României, în sensul de a depune toate eforturile pentru păstrarea stabilităţii parlamentare, a ducerii până la termen a mandatului obţinut prin alegeri, iar nu a scurtării lui, prin forţarea de alegeri anticipate. De aceea, art.89 din Constituţie nu exclude posibilitatea ca Preşedintele să formuleze mai multe solicitări de învestitură (textul constituţional referindu-se la «cel puţin două»), dacă apreciază că în acest mod se va rezolva blocajul instituţional. Mai mult, faptul că dizolvarea Parlamentului se poate realiza numai după consultarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi a liderilor grupurilor parlamentare (deci nu numai a partidelor parlamentare, ci şi a independenţilor, în cazul în care aceştia şi-au constituit un grup parlamentar), demonstrează caracterul excepţional al unei asemenea măsuri, care implică un grad ridicat de coeziune politică în sensul producerii efectului dizolvator. Cu alte cuvinte, dizolvarea forului legiuitor trebuie să fie rezultatul unor negocieri şi înţelegeri politice în care să fie implicate toate entităţile parlamentare şi să reflecte voinţa comună a celor care au obţinut voturile cetăţenilor în urma sufragiului electoral”, se arată în motivarea publicată marţi după-amiază de Curtea Constituţională.
Practic, judecătorii CCR arată că alegerile anticipate sunt un demers greu de dus până la capăt deoarece mecanismul constituţional a fost gândit să nu se ajungă la acestea decât în „cazuri excepţionale”.
În primul rând, preşedintele poate veni în Parlament cu mai multe propuneri în încercarea de a găsi o formulă de guvern care să treacă. În al doilea rând, doar dacă nu s-ar ajunge la o majoritate parlamentară clară, ar trebui să înceapă discuţiile în ceea ce privelte anticipatele. Pentru dizolvarea Parlamentului trebuie găsit un consens politic larg, al tuturor „entităţilor” din Parlament, adică atât a partidelor parlamentare, dar şi a celor din grupul minorităţilor sau a UDMR. Mai mult, conform logicii judecătorilor, preşedintele nu are obligaţia de a dizolva Parlamentul după eşuarea învestirii a două guverne, ci posibilitatea, decizia fiind luată „numai după consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare. Chiar şi într-o situaţie de criză, în sensul art.89 din Constituţie, legiuitorul constituant a dat preeminenţă rolului Preşedintelui de mediator, pentru identificarea de soluţii pentru numirea Guvernului, dizolvarea Parlamentului fiind configurată ca o măsură ultima ratio, atunci când orice încercare de rezolvare a blocajului instituţional a eşuat”.
De asemenea, îi recomandă preşedintelui să nu mai desemneze candidaţi care să se pronunţe înainte de negocieri pentru un Guvern pentru organziarea de anticipate.
„Preşedintele României ar fi trebuit să excludă, de plano, un candidat care se pronunţă, atât înainte, cât şi în timpul şi după consultări, în sensul că va contribui la respingerea celor două propuneri de Guvern care vor fi formulate, pentru a se întruni condiţiile constituţionale care să permită Preşedintelui României «să dizolve acest Parlament»”, se mai arată în motivare.