Unde fugim în România?
0România poate fi o ţară simpatică tocmai prin surprinzătoarea ei diversitate.
Încep vacanţele şi – cel puţin asta arată studiile de piaţă – tot mai mulţi români preferă să rămână în ţară. Distanţe mai mici, timp de vacanţă mai scurt, economii la buzunar. De ce nu? Doar avem în România de toate! Avem mare, munte, obiective culturale şi religioase. Dacă şoseaua nu e aglomerată (dacă…), poţi să iei prânzul în centrul baroc al Braşovului şi să-ţi bei cafeaua de după-amiază pe terasa umbrită a unei case boiereşti bucureştene, în stil balcanic. Nu e puţin lucru…
Da, avem de toate… Însă partea proastă este că avem numai câte puţin şi nimic la superlativ - în afara Deltei, pe care ar fi bine să o ţinem departe de turismul de masă. Carpaţii nu sunt Alpi. Marea Neagră nu-i Mediterana. Turismul nostru rural nu este precum cel din Tirol. Staţiunile noastre balneare sunt bătute măr de cele din Ungaria, să nu mai vorbim de Austria sau Germania. Burguri şi castele sunt cu sutele în Germania, Austria, Elveţia. Şi pe ei vrem să-i concurăm! Atunci, care să fie argumentul nostru? Faptul că avem, probabil, cel mai sexy ministru al Turismului din Europa? Dar, dacă vreţi să vizitaţi Franţa sau Italia, de exemplu, vă interesează cine este acolo ministru al Turismului? Aici am o veste proastă pentru doamna Udrea: aceste ţări nici măcar nu au ministru al Turismului.
Dar să nu cădem în pesimism. România chiar poate să fie o ţară simpatică, tocmai prin surprinzătoarea ei diversitate. Ce ironie peste timp, faţă de politica de omogenizare socială a lui Ceauşescu şi centralismul rigid al urmaşilor săi politici! Să nu uităm că moldoveni, munteni, transilvăneni, bănăţeni, bucovineni sau dobrogeni suntem împreună doar de cel mult 150 de ani. Foarte puţin, la scara istoriei! Am putea să vindem ţara tocmai ca pe un mozaic. Dar, ce liant să ţină cioburile la un loc? Ar putea fi atmosfera
lejeră, căldura oamenilor, buna-cuviinţă. Acea viaţă liniştită şi îndestulată care răzbate din fotografiile interbelice. Dar pentru toate acestea nu avem nevoie de un minister al Turismului, ci de unul al bunului-simţ. Plus o reformă a educaţiei.
Dacă veţi merge în România în vacanţă, căutaţi insulele care vă vor ţine departe, pentru câteva zile, de toată mizeria zilnică a păpuşilor-vedetă, a moderatorilor gălăgioşi, a becalismului, a manelismului, a montărilor propagandistice tip Ministerul Turismului sau Ministerul Tineretului. Veţi găsi aceste insule, de le veţi căuta, prin Transilvania, prin nordul Moldovei, prin defileul Dunării, prin nordul Olteniei sau prin câteva locuri puţin umblate de prin Dobrogea sau Maramureş. Vizitaţi-le, dacă nu minunându-vă de ce sunt, măcar hrănindu-vă cu gândul la ce ar putea să fie.