Statul: partener sau inamic în complicata problemă a sechestrului pe bunurile companiilor
0În acest moment, în România nu există date statistice care să ofere o imagine de ansamblu a impactului economic datorat unui fenomen tot mai prezent în societatea românească, şi anume, cel referitor la punerea sub sechestru a bunurilor unor companii în timpul desfăsurării unor anchete penale de către DNA, DIICOT şi alte structuri ale statului împotriva patronilor, admnistratorilor sau directorilor acestora.
Ziarul „Adevărul“ a solicitat de la ANAF, în acest sens, răspunsuri la câteva întrebări: Care este numarul companiilor care au acum activele sub sechestru pentru ca a fost declansata o ancheta penala asupra patronilor sau a angajatilor, pentru fapte care vizeaza activitatea societatilor in cauza?; care este valoarea totala a activelor acestor companii cu sechestru cauzat de anchete penale?; care este valoarea totala a prezumtivelor prejudicii pentru cazurile de mai sus?. La toate cele trei întrebări, Serviciul Cominicare, Relaţii Publice şi Mass-Media a ANAF a avut un răspuns simplu, dar onest: nu ştim. Totuşi, am fost înstiinţaţi că instanţele judecătoreşti transmit ANAF, în vederea punerii în executare, hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a dispus recuperarea unor creanţe bugetare de la debitori persoane fizice şi juridice sau de la orice alte entităţi.
Contactat de „Adevărul“, profesorul de economie Mircea Coşea este destul de tranşant în ceea ce priveşte aplicarea sechestrului pe bunurile companiilor pâna la pronunţarea definitivă a instanţelor: „Consider că este un procedeu absolut odios. DNA, DIICOT şi parchetele nu se gândesc la consecinţe. Ar putea fi făcut un fel de control, cineva să monitorizeze, dar fără să interfereze în activitatea economică a companiilor. Pentru că dacă blochezi o firmă cu o anchetă, consecinţele nu mai pot fi rezolvate. Pentru a înţelege fenomenul dau doar un exemplu: ANAF a început să blocheze conturile multor companii pentru datorii mici, iar în ultimii ani peste 280.000 de firme au dispărut din această cauză. Sunt întreprinderi mici care nu fac faţă. Aşa au crescut sursele bugetare în ultimi ani, dar ele au crescut prin distrugerea masei bugetare. Mai precis, au omorât găina care făcea ouă. La nivelul unor companii de importanţă naţională consecinţele pot fi şi mai profunde. Dacă Rompetrol (n.r. - KMGI), care se află într-o astfel de sitaţie, dă în judecată statul, ar putea avea câştig de cauză. Sunt mii de cazuri de firme care vor să vândă o maşină sau chiar firma, dar nu pot din cauza sechestrului. În principiu, până nu ai o decizie irevocabilă în justiţie nu ar trebui să existe sechestru. De multe ori, valoarea pe care multe instanţe sau parchete o pun pe diverse active este exagerată, este valoarea contabilă, nu cea de piaţă. Înţeleg că trebuie să-l atingi cumva pe patron, dar ce ai cu muncitorii?“.
Despre impactul blocării activităţii unei firme, prin punerea sechestrului pe bunurile şi conturile acesteia, un posibil răspuns poate fi dat de un studiul „KMGI evaluarea impactului economic“ elaborat de Academia de Studii Economice din Bucureşti. Analiza realizată pe baza datelor statistice oferite de instituţiile abilitate ale statului arată ca „KMGI este al treilea cel mai mare contribuabil din România, cu o contribuţie la bugetul naţional consolidat şi bugetele locale în valoare de 5,9 miliarde de lei (echivalentul a 1,5 miliarde de dolari) în 2015, incluzând TVA, accize, impozit pe venit, impozit pe profit, contribuţii sociale, impozit pe proprietate şi alte taxe“. În 2015, KMGI a generat o valoare adăugată brută (VAB) directă, indirectă şi indusă la costul factorilor de aproximativ 2 miliarde de lei (echivalentul a 0,6 miliarde de dolari). Studiul arată că de activitatea Rompetrol sunt legate pe orizontală, activităţile a altor zeci, poate sute, de furnizori şi parteneri comerciale ai KMGI. „KMGI este unul dintre cei mai mari angajatori din România, susţinând în mod direct, indirect şi indus peste 15.500 de locuri de muncă. Datorită relaţiei KMGI cu furnizorii săi de servicii de transport, logistică, echipamente, bunuri de larg consum, etc., pentru fiecare loc de muncă creat în cadrul KMGI, se estimează că alte două locuri de muncă sunt create în cadrul economiei, ca efect indirect. Activitatea KMGI generează o cerere suplimentară pentru factorii de producţie la nivel naţional. Contractorii şi furnizorii KMGI generează valoare adăugată brută suplimentară şi necesar de forţă de muncă; aceştia la rândul lor, generează o cerere suplimentară pentru bunuri şi servicii de-a lungul lanţului de aprovizionare“, se mai arată în studiul Academiei de Studii Economice din Bucureşti.