Setea de petrol dinamiteaza preturile

Cresterea exploziva a pretului la petrol retine de catva timp atentia intregii lumi. Se vorbeste tot mai frecvent de posibilitatea producerii unui nou "soc petrolier", de amploarea celor din anii '70.

Cresterea exploziva a pretului la petrol retine de catva timp atentia intregii lumi. Se vorbeste tot mai frecvent de posibilitatea producerii unui nou "soc petrolier", de amploarea celor din anii '70. Evolutiile de pe piata petrolului au inceput deja sa influenteze negativ mersul economiei mondiale. Primele semne de crestere a presiunilor inflationiste in tarile importatoare ii fac pe multi economisti sa se intrebe cat va mai dura actuala febra a pretului la petrol si cum s-ar putea reduce inainte ca urmarile ei sa devina si mai grave. Nici o maladie nu se poate trata eficient daca nu sunt cunoscute cauzele care au produs-o. S-au facut in ultima vreme foarte multe referiri la implicatiile razboiului din Irak sau ale "cazului Iukos", dupa numele celui mai mare concern petrolier al Rusiei, aflat in pragul falimentului. Exista insa si alte cauze, incomparabil mai profunde si de durata. Cererea mondiala de petrol a crescut in ultimii trei ani mult mai mult decat s-a anticipat, fapt care a sporit riscul unei aprovizionari insuficiente a pietei, a anuntat recent Agentia Internationala a Energiei (AIE). In raportul sau pentru luna august, AIE isi mentine previziunile cu privire la cresterea cererii mondiale cu 2,5 milioane de barili pe zi (mbz) in 2004 si cu peste 1,8 milioane in 2005. Cererea globala din 2004 este estimata la 82,2 mbz - nivel fara precedent in ultima jumatate de veac. Puternicul consum din China si Statele Unite a contribuit cel mai mult la cresterea cererii de petrol. Importurile de titei ale Chinei au facut, de la inceputul anului, un salt de 40% in raport cu aceeasi perioada din 2003. Statele Unite, care singure consuma un sfert din petrolul extras in lume, si-au sporit cererea cu 3,4%, fapt ce a impiedicat reconstituirea stocurilor si a determinat scumpirea barilului de titei. Cresterea consumului a luat prin surprindere cele 11 tari din OPEC (Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol), care, in baza unor estimari gresite cu privire la exporturi, si-au redus livrarile pentru a impiedica reducerea preturilor. OPEC produce in prezent 29 mbz, nivel aproape egal cu cea mai inalta cota inregistrata in ultimii 25 de ani. Capacitatile de productie excedentare ale OPEC, care pot fi folosite imediat, nu mai lasa pentru piata mondiala decat o marja de securitate mai mica de 1%, in comparatie cu 8% in 2002, cand OPEC avea o capacitate neutilizata de 6-7 mbz. Cartelul a pierdut astfel puterea de reglare a pietei. In circumstantele actuale, capacitatea OPEC de a impiedica cresterea preturilor este foarte slaba. Pe de alta parte, toate evenimentele susceptibile sa duca la perturbarea aprovizionarii cu petrol, care nu pot fi contrabalansate de capacitatile excedentare ale OPEC, determina imediat o crestere brutala si semnificativa a pretului, considera Institutul Francez al Petrolului. IFP tine sa precizeze ca la asemenea fenomene se adauga factorii destabilizatori ai pietei, pe care ii imparte in "confirmati" (sabotajele din Irak, conflictul din Nigeria) si "anticipati" (atentatele din Arabia Saudita, situatia concernului Iukos, tulburarile politice din Venezuela). Pretul barilului de titei a atins niveluri-record in ultima vreme, dar "inaltimile" la care s-a ajuns sunt "irationale", pentru ca "nu exista o penurie de petrol" la ora actuala, considera AIE. De aceea, nu sunt necesare masuri concrete din partea agentiei, explica Harry Tchilinguirian, expert in stocuri al AIE. "Faptul ca pretul urca nu justifica o interventie", spune el. Creata in noiembrie 1974, ca raspuns la grava criza energetica generata de razboiul ce a avut loc in 1973 in Orientul Mijlociu, AIE are rolul sa previna si sa gestioneze situatiile care ar putea pune in pericol aprovizionarea cu energie a tarilor occidentale din OCDE (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica). Principala sa arma: "stocuri strategice" de peste 1,4 miliarde de barili, care corespund cu 90 de zile de importuri. Pe langa "stocurile strategice", mai exista si asa-numitele "stocuri comerciale", create de intreprinderi, care pot asigura 52 de zile de consum in zona OCDE. "Rezervele nu sunt destinate manipularii pretului", precizeaza secretarul american pentru Energie, Spencer Abraham. Motivul pentru care au fost constituite stocurile este "protejarea de eventuale actiuni teroriste sau de alta natura care ar perturba productia petroliera de o maniera semnificativa, ceea ce nu este cazul acum", a mai spus Abraham. De altfel, crizele de aprovizionare au fost putine, iar AIE nu a recurs decat o singura data, de la crearea sa, la rezervele strategice: la inceputul primului razboi din Golf (ianuarie 1991). Agentia a aruncat atunci pe piata 2,5 mbz, ceva mai putin decat actuala productie a Venezuelei. Alte crize au perturbat oferta de petrol pentru tarile occidentale, dar fara sa constranga AIE sa umble la stocuri. Cea mai grava criza a fost produsa de revolutia iraniana (1978-1979), care a provocat o penurie de 5,3 mbz. Razboiul dintre Iran si Irak (1980-1981) a redus livrarile cu 4,1 mbz, in timp ce recentul conflict din Irak a avut un impact limitat, de 2,3 mbz, mai slab decat cel al grevei sectorului petrolier din Venezuela (2002-2003). Analistii occidentali considera ca actualele tendinte din domeniul pretului se pot tempera nu atat prin reducerea consumului, cat prin cresterea eficientei lui, ceea ce presupune folosirea unor tehnici mai performante, indeosebi in economiile in formare.