Analiză România vinde ieftin şi cumpără scump
0Diferenţele de calitate şi managementul defectuos al mărfurilor au făcut ca majoritatea produselor agricole să fie importate cu preţuri mai mari decât sunt exportate. Grâul, orezul, uleiul, zahărul sau lactatele sunt importate mai scump, dar la export se vând mai ieftin. Specialiştii spun că decalajul este dat de valoarea adăugată.
Deficitul comercial (diferenţa dintre valoarea importurilor şi cea a exporturilor) este în scădere, per ansamblu, dar la alimente şi la produse agricole se menţine la cote ridicate. La importurile şi exporturile de produse agricole, în 2010 am avut un deficit extern de peste 700 de milioane de euro. Una dintre explicaţii vine din diferenţele de preţuri la aceleaşi produse, care în statistici apar ca fiind mai ieftine la export decât la import. Altfel spus, din datele oficiale reiese că vindem ieftin şi cumpărăm scump.
„Explicaţia este simplă. Am exportat Tranbanturi şi am cumpărat Mercedesuri. Cu alte cuvinte, am vândut grâu furajer, de proastă calitate, şi am cumpărat de afară grâu de panificaţie, evident la un preţ mai mare. Conjunctura anului trecut a fost însă mană cerească. Am reuşit să vindem pe bani frumoşi grâu de cea mai slabă calitate, în contextul unei cereri mari de furaje pe pieţele internaţionale", a declarat pentru „Adevărul" Viorel Marin, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Industriilor de Morărit (ANAMOB).
O discrepanţă uriaşă între preţul de import şi cel de export se înregistrează în cazul fânului destinat alimentaţiei animalelor. Îl cumpărăm plătind un preţ mediu de 150 de euro pe tonă şi reuşim să-l vindem cu numai 21 de euro pe tonă. Explicaţia acestui fenomen nu mai este legată de calitatea diferită a produselor autohtone de a celor de peste graniţă. „Vindem vara, imediat după recoltă, atunci când aceste produse sunt ieftine şi din abundenţă şi le importăm iarna, când preţul lor creşte considerabil", ne-a spus Gheorghe Caruz, preşedintele Patronatului Român al Cărnii de Porc.
Deficit comercial la slănină şi ţuică
Dacă importul de produse cu tradiţie milenară în România, precum ţuica, slănina sau brânza nu mai e o surpriză, deficitul comercial pe care îl înregistrăm la această categorie este chiar interesant. Spre exemplu, importăm slănină cu 500 de euro/tonă, dar la export o dăm cu 300 de euro/tonă. Oile sunt date la export cu 2,5 euro kilogramul (în viu), dar sunt importate cu peste 3 euro/kg. Iată, în fine, şi alte exemple: * Exporturile de porumb din 2010 au cântărit puţin peste două milioane de tone, în valoare totală de 388,3 milioane de euro, ceea ce înseamnă un preţ mediu de 188,9 euro/tonă; în schimb, cele 430.500 de tone de porumb aduse din import au valorat, în total 89,4 milioane de euro, adică au avut un preţ mediu de 207,6 euro/tonă *
Exporturile de bovine vii (51.800 de tone, valorând în total 98,8 milioane de euro) au fost realizate la un preţ mediu de 1.907,3 euro/tonă, în timp ce importurile, care au totalizat 2.100 de tone în valoare totală de 6,1 milioane de euro, au însemnat un preţ mediu de 2.904 euro/tonă.
" Am vândut grâu furajer şi am cumpărat grâu de panificaţie. "
Viorel Marin
preşedinte ANAMOB
" Vindem furaje vara, imediat după recoltă, când sunt ieftine, şi le importăm iarna, când preţul lor creşte considerabil. "
Gheorghe Caruz
preşedinte patronat