România a avut cea mai mică pondere a taxelor în Produsul Intern Brut din UE INFOGRAFIE

Biroul de Statistică al OECD - Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare  - a centralizat ponderile în PIB (Produsul Intern Brut) ale taxelor din ţările UE, din care rezultă că România a avut cea mai mică pondere în anul 2014.

Potrivit OECD, în 2014, ponderea taxelor în PIB s-a situat la 27,7% în România, 27,8% în Bulgaria, 28% în Lituania şi 29,2% în Letonia, la polul opus fiind Danemarca (50,8%), Belgia şi Franţa (ambele cu 47,9%), Finlanda (44%), Austria (43,8%), Italia şi Suedia (ambele cu 43,7%).

În majoritatea ţărilor membre UE s-au raportat creşteri ale ponderii taxelor în PIB, cel mai semnificativ avans fiind în Danemarca (de la 48,1% din PIB în 2013 la 50,7% din PIB în 2014), Cipru (de la 31,6% din PIB în 2013 la 34,2% din PIB în 2014) şi Malta (de la 33,6% din PIB în 2013 la 35% din PIB în 2014).

De asemenea, între 2013 şi 2014 scăderi ale ponderii taxelor în PIB au fost înregistrate în opt state membre, cea mai mare diminuare înregistrându-se în cazul Cehiei (de la 34,8% din PIB în 2013 la 34,1% din PIB în 2014) şi Marii Britanii (de la 34,9% din PIB în 2013 la 34,4% din PIB în 2014).

În 2014, veniturile din taxe în UE 28 au rămas relativ egal distribuite între taxe pe producţie şi importuri (13,6%), contribuţii sociale nete (13,4% din PIB) şi taxe pe venituri şi avere (12,8%).

Compania de rating Fitch estimează că pentru România reducerile totale de taxe, inclusiv reducerea cu 4 puncte procentuale a TVA la 20%, vor diminua veniturile guvernamentale cu 2% din PIB în 2016.

Acest fapt pune presiune pe deficitul bugetar structural, estimat de Ministerul de Finanţe să crească de la 0,7% în 2015 la 2,7% din PIB în 2016 şi 2,9% din PIB în 2017. 

Riscurile fiscale sunt predominant de încetinire a creşterii economice. Introducerea Codului fiscal coincide cu calendarul electoral al României, alegerile parlamentare urmând să aibă loc spre sfârşitul anului 2016.

În consecinţă sunt probabile unele presiuni de creştere a cheltuielilor publice, existând posibilitatea ca România să nu mai respecte politica preventivă a Pactului de Stabilitate şi Creştere al Comisiei Europene.