Poftiţi la limbă de lemn!

„Nu vă supăraţi, ce se vinde aici?“ „Cărţi.“ „Daţi mai puţine, să prindem şi noi!“ (Dialog la coadă, 1988)

Din nou despre „Antologia ruşinii după Virgil Ierunca”, volumul îngrijit de Nicolae Merişanu şi de Dan Taloş (Editura Humanitas, 2009). Ar fi păcat să nu trecem în revistă cât mai mulţi dintre lingăii „geniului” şi ai „savantei”. Atenţie, limbă de lemn!

Mihai Beniuc: „Lucian Blaga s-a complăcut să împrăştie în jurul său o tulbureală luminiscentă, o luminiscenţă de putregai. (...) Nici până astăzi, Blaga nu s-a simţit atras de lupta poporului român, pornit să-şi croiască drum fără stăpânitori în lumea nouă, constructoare a socialismului şi susţinătoare a păcii”. („Gazeta literară”, 1959)

Augustin Buzura: „Sunt 12 ani de când tovarăşul Nicolae Ceauşescu a preluat conducerea partidului şi statului, dar aceşti ani, atât de generoşi în evenimente, ne-au îmbogăţit cu o experienţă enormă, ne-au arătat dimensiunile noastre reale, chipul nostru cel adevărat şi forţa noastră”. („Steaua”, 1978)

Radu Budeanu: „Conducător strălucit al României socialiste, eminent lider al mişcării progresiste internaţionale, prestigios demnitar al lumii contemporane, Nicolae Ceauşescu este, cum au afirmat adesea autorii biografiei sale politice, um om de excepţie”. („Tribuna României”, 1973)

Virgil Brădăţeanu: „Tovarăşa Elena Ceauşescu, ilustra fiică a neamului românesc, om între oameni cu loc de cinste în istorie, personalitate multilaterală dăruită patriei şi poporului său, cu care România se mândreşte, se ridică la dimensiuni de strălucit simbol, îmbinând atâtea calităţi de excepţie cu calda omenie românească, îmbogăţind existenţa prin sensibilitatea femeii-mamă, prin devotamentul soţiei, tovarăşă de luptă şi de viaţă a primului bărbat al ţării...” („Contemporanul”, 1989)

Dan Berindei: „Drumul cel nou a fost deschis în august 1944, când naţiunea noastră a intrat într-o nouă etapă hotărâtoare a existenţei ei. Exploatarea a fost înlăturată, noua societate românească nu mai cuprinde decât clase şi categorii sociale care acţionează unite urmărind ţeluri comune revoluţionare. („Scânteia tineretului”, 1978)

Vasile Băran: „Omul cu inima uriaşă – care este a întregii ţări. Oameni de toate vârstele, de toate naţionalităţile şi toate profesiile (...) mărturisesc, totodată, cu recunoştinţă şi stimă profundă că văd în cel care conduce România spre era comunistă, în activitatea secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, un exemplu strălucit, exemplul unei vieţi de înaltă conduită revoluţionară”. („România literară”, 1978)

Nu plecaţi! Urmează pupincurismul în versuri.