Peste 200.000 de români trăiesc în „aşezări informale”, cu acces limitat la utilităţi şi infrastructură. Propunere legislativă pentru reglementare

Peste 200.000 de români trăiesc în prezent în „aşezări informale”, zone rezidenţiale de la periferia satelor şi oraşelor, fără acte de posesie asupra terenului pe care locuiesc, cu acces limitat sau fără acces la utilităţi de bază şi infrastructură, cu locuinţe care pun în pericol siguranţa şi sănătatea acestora.

În prezent, legislaţia românească nu menţionează termenul de „aşezare informală” şi nici nu conţine vreo prevedere care să se adreseze acestui tip de lo­­cuire sau problemelor grave care decurg din aceasta.

În urma a doi ani de documentare a fenomenului şi acţiuni de advocacy, MKBT: Make Better şi Fundaţia PACT au propus spre dezbatere, la Housing Forum 2018, o propunere legislativă pentru reglementarea aşezărilor informale din România ce urmează a fi depusă în Parlament în toamna acestui an.

„Plecăm de la Housing Forum cu principii clare pe care o Lege a aşezărilor informale trebuie să le includă: intervenţia vizează identificarea şi reglementarea aşezărilor informale, în funcţie de tipologia acestora, implicarea actorilor locali şi a comunităţii în întregul proces, stabilirea unor roluri clare pentru fiecare autoritate publică implicată la nivel central şi local, cât şi a unor sancţiuni. Pe scurt, o «lege cu dinţi» (cu responsabilităţi clare şi sancţiuni pentru toţi cei implicaţi, autorităţi şi locuitori), aşa cum a spus unul dintre participanţi, pentru ca aşezările informale istorice să devină istorie, iar fenomenul să fie descurajat pe viitor”, spune Bogdan Suditu, MKBT: MakeBetter.

Problematica locuinţelor sociale

Iar dacă peste 64.000 de familii din România trăiesc în aşezări informale, mai există şi problematica locuinţelor sociale, în contextul în care ţara noastră are cel mai redus stoc din Uniunea Europeană, estimat la 1,2%, faţă de ţări din UE în care un sfert (Austria, Marea Britanie, Spania) sau chiar o treime (Olanda) din stocul disponibil este alocat locuinţelor sociale.

Au fost identificate principalele lipsuri ale Legii Locuinţei nr. 114/1996, care nu favorizează grupurile cele mai vulnerabile, în nevoie de o locuinţă socială:

• Stabilirea venitului mediu ca venit eligibil pentru acordarea de locuinţe sociale lărgeşte foarte mult plaja de potenţiali beneficiari şi nu îi vizează pe cei cu veniturile cele mai reduse;
• Definirea criteriilor de alocare a locuinţelor sociale este lăsată la decizia consiliilor locale. Astfel, există numeroase situaţii în care grilele de criterii ale autorităţilor locale în funcţie de care se decide alocarea puţinelor locuinţe sociale disponibile favorizează de exemplu persoane cu studii superioare în detrimentul familiilor vulnerabile cu venituri reduse, cu mai mulţi copii, care locuiesc în condiţii precare.

Programul de construcţii de locuinţe sociale derulat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a fost de asemenea dezbătut. Potrivit participanţilor, în prezent, autorităţile locale evită să acceseze fondurile disponibile în program din cauza angajamentelor investiţionale pe care le au în perioada de pre-construcţie (alocarea de terenuri disponibile, echiparea edilitară a acestora) şi ulterior, cum ar fi costurile de întreţinere şi reparaţie a respectivelor locuinţe. Pentru a încuraja accesarea fondurilor disponibile, programul ar trebui să permită mai mult decât decontarea cheltuielilor de construire propriu-zisă. Acesta ar trebui să includă servicii şi expertiză care să vină în ajutorul autorităţilor locale atât pe perioada de implementare, cât şi ulterior acesteia şi care să le permită să ofere servicii integrate beneficiarilor de locuinţe sociale.

Participanţii au susţinut şi ideea corelării legislaţiei din domeniul locuirii cu legislaţia privind asistenţa socială şi combaterea şi prevenirea marginalizării sociale. Aceasta ar facilita cooperarea dintre serviciile de asistenţă socială care au în responsabilitate persoanele care beneficiază de prestaţii şi servicii sociale şi direcţiile din cadrul primăriilor care gestionează locuinţele sociale.  

Recomandările reieşite din cadrul atelierului despre locuinţele sociale vor fi transmise de către Habitat for Humanity România şi CeRe: Centrul de resurse pentru participare publică către autorităţile publice responsabile.