Parcul Industrial - o modalitate mascata de a lichida Roman Brasov

Controversata formula aleasa de guvern pentru privatizarea SC Roman Brasov se dovedeste, pe zi ce trece, a nu fi altceva decat o modalitate mascata de lichidare a acestei societati, care a dat atatea

Controversata formula aleasa de guvern pentru privatizarea SC Roman Brasov se dovedeste, pe zi ce trece, a nu fi altceva decat o modalitate mascata de lichidare a acestei societati, care a dat atatea dureri de cap tuturor guvernelor postdecembriste. Dupa discutii aprinse intre reprezentantii Autoritatii pentru Privatizare si liderii sindicali de la Roman, discutii in care si-au bagat insa adanc "coada" si liderii politici locali - promotori ai cercurilor de interese brasovene -, guvernul a adoptat hotararea care consfinteste structura societatii-administrator al viitorului Parc Industrial Roman Brasov. Societatea numita "Pro Roman - SA Brasov" va fi constituita in baza Legii nr. 31/1990 si va avea urmatoarea formula de distribuire a capitalului social: Consiliul Judetean Brasov - 5%, Consiliul Local Brasov - 5%, Pesaka Astana (cumparatorul pachetului majoritar de actiuni) - 8% si Asociatia Pro Brasov - 80%. Urmatorii pasi care vor trebui facuti, potrivit "Dispozitiilor speciale" din ordonanta de urgenta adoptata de guvern pentru privatizarea uzinelor Roman sunt complicati, iar tinta lor apare destul de confuza. Astfel, la art. 11 se stabileste ca, "in vederea realizarii parcului industrial, cumparatorul (Pesaka Astana - n.n.) are obligatia ca in termen de 5 zile de la data constituirii societatii-administrator sa cesioneze contractul de vanzare-cumparare de actiuni (semnat cu APAPS, pretul actiunilor fiind stabilit la 1 euro - n.n.) catre societatea-administrator". Intrebarea ar fi: de ce i-a mai vandut APAPS lui Pesaka Astana pachetul majoritar de actiuni, daca aceasta trebuie sa-l cesioneze societatii-administrator, unde nu detine decat 8 la suta din actiuni? Raspunsul vine in art. 12: "Societatea-administrator, in calitate de actionar majoritar la Societatea Comerciala Roman SA, are obligatia ca, la data cesiunii prevazute la articolul 11 sa determine vanzarea catre cumparator a activelor identificate in evidenta contabila a SC Roman si/sau a filialelor Roman, sub denumirea de S 530, S 550 si S 580". Este vorba de doua sectii de punti pentru camioane si de sectia de montaj general. Intrebare: la ce pret va vinde societatea-administrator cele trei sectii ex-cumparatorului lor de la APAPS, Pesaka Astana? Evident, raspunsul este unul singur: la pretul de 1 euro. Potrivit actului normativ, in urmatoarea etapa, in societatea Roman, va "taia si spanzura" societatea-administrator "Pro Roman SA" (va administra parcul, cladirile, va gestiona resursele financiare, va selectiona agentii economici etc.). Am redat doar o mica parte a acestui act normativ incalcit, suficient insa pentru a intelege oricine ca, de fapt, avem de-a face cu o gaselnita, in care Pesaka Astana joaca rolul de paravan in procesul de lichidare a societatii Roman Brasov. Acum stim si cine va conduce acest proces: Asociatia Pro Brasov, o organizatie nonguvernamentala dominata de firmele deputatului PSD Constantin Nita, ale patronului Ioan Nicolae si ale altor potentati din zona. Teoretic, potrivit actului normativ adoptat de guvern, acestia vor trebui sa vanda sau sa inchirieze catre "diverse societati comerciale" capacitatile de productie ale uzinelor Roman, in vederea restructurarii si revitalizarii acestora, si sa reangajeze treptat personalul disponibilizat. Adica, un fel de privatizare in privatizare prin lichidare si reorganizare judiciara, sub forma de parc industrial - o premiera in Europa si in intreaga lume. Pana una-alta insa, cele mai sensibile si mai presante prevederi ale contractului de privatizare (primul, cel semnat cu Pesaka Astana), si anume platile compensatorii pentru personalul disponibilizat (3-6 salarii pentru cei disponibilizati in vara si pana la 12 salarii pentru cei care pleaca acum) raman tot in sarcina statului. De asemenea, nu se stie cine va plati datoriile comerciale preluate, de circa 45 de milioane de dolari. Alte semne de intrebare sunt legate de modul in care vor putea fi stabilite cotele de plata a utilitatilor, pe fiecare activ ce urmeaza a fi instrainat, aceste evaluari fiind complicate si costisitoare. Toate aceste complicatii puteau fi evitate daca guvernul recurgea la formula clasica, legiferata, si anume la declararea falimentului, sau lichidarea si reorganizarea judiciara, conform Legii nr. 64/1995. Sa fi prevalat teama de posibilele tulburari sociale de la Brasov in prag de an electoral sau dorinta de a face, si din lichidarea unei societati comerciale, un mijloc de recompensare a clientelei politice a partidului de guvernamant? Sau si una, si alta? Un lucru este sigur: procedand in acest fel, APAPS ii absolva si ii pune la adapost pe toti cei care, in ultimii 13 ani, au facut din Uzinele Roman propria lor mosie, din care au stors tot ce se putea. Daca ar fi fost aplicata corect legea, toti acestia ar fi trebuit sa dea socoteala, inclusiv cu averea personala.