Paradoxuri statistice: România importă slănină şi exportă banane

În primele şapte luni din acest an, din România au plecat spre pieţele externe zeci de mii de tone de fructe exotice precum banane, ananas, nuci de cocos şi avocado, iar din străinătate au fost importate produse tradiţionale ca slănină, praz, ape minerale, miere şi chiar ouă proaspete.

România a intrat din nou în era deficitului comercial la capitolul produse agroalimentare (importăm mai mult decât exportăm), dar pe lângă această „surpriză“ în statisticile oficiale apar şi câteva paradoxuri.

Cel mai interesant dintre acestea este că importăm slănină, praz şi napi, în schimb exportăm banane, ananas şi nuci de cocos.

Datele privind balanţa comercială cu produse agroalimentare, furnizate de Ministerul Agriculturii pentru „Adevărul“, arată că în primele şapte luni din acest an România a importat alimente în valoare de 3,13 miliarde de euro şi a exportat astfel de sortimente în valoare de 3,06 miliarde de euro, rezultând un deficit de aproape 70 de milioane de euro.

Importuri şi exporturi de tot râsul

Vă prezentăm, în continuare,  câteva exemple de importuri consemnate în statistica oficială.

Slănină: 8.047 tone, în valoare de 4,5 milioane de euro; ceapă, usturoi, praz: 37.200 de tone, în valoare de 11,4 milioane de euro; morcovi, napi, sfeclă: 30.100 de tone, în valoare de 11,8 milioane de euro; ape minerale: 90.500 de tone, în valoare de 40,3 milioane de euro; ouă proaspete: 6.100 de tone, în valoare de 13,5 milioane de euro; brânză şi caş: 26.500 de tone, în valoare de 73,7 milioane de euro; miere: 1.523 de tone, în valoare de 3,4 milioane de euro; găini, raţe, gâşte: 3.805 tone, în valoare de 28,5 milioane de euro.

Iată şi câteva exporturi: banane: 19.327 de tone (16,6 milioane de euro); nuci de cocos: 18.085 de tone (31,02 milioane de euro), ananas, avocado: 91.867 de tone (145,21 milioane de euro).

Desigur, România a consemnat şi exporturi fireşti, la niveluri chiar remarcabile în perioada ianuarie-iulie 2015.

Porumbul şi ţigaretele au adus cele mai mari încasări din exporturi, în primele şapte luni din acest an, urmate de grâu, seminţe de rapiţă şi orz.

Astfel, potrivit Ministerului Agriculturii, au fost exportate 3,21 milioane de tone de porumb, în valoare de 618,5 milioane de euro, faţă de 1,09 milioane de tone (332,2 milioane de euro) în aceeaşi perioadă din 2014, precum şi 28.800 de tone de ţigări de foi şi ţigarete (511,2 milioane de euro), comparativ cu 22.000 de tone (377,2 milioane) în intervalul similar din 2014.

Au mai fost trimise la export 1,6 milioane de tone de grâu (330,2 milioane de euro), faţă de 2,12 milioane de tone (430,6 milioane de euro) în 2014.

Explicaţia: ingineriile financiare

Având în vedere statisticile paradoxale cu importuri de slănină şi exporturi de banane, specialiştii sunt convinşi că la mijloc nu poate fi altceva decât evaziunea fiscală.

De ce ar cumpăra un importator străin banane, nuci de cocos sau ananas din România în loc să le achiziţioneze din ţările calde?

„Adevăratul răspuns îl poate da doar Fiscul, aceste produse au intrat în ţară prin diverse inginerii financiare, apoi e normal că apar la export mai ieftine decât pe pieţele tradiţionale“, ne-a declarat preşedintele confederaţiei patronale Pro Agro, Emil Dumitru.

El a mai arătat că şi la importurile exemplificate de noi mai sus (slănină, legume, miere etc.) problema este „tot de natură fiscală“.

La rândul său, liderul Asociaţiei pentru Promovarea Alimentului Românesc, Ştefan Pădure, ne-a declarat că la anumite produse exotice România este un hub regional, astfel că poate apărea drept exportator.

„În schimb, în cazul slăninei, ţara noastră este un importator net, pentru că fabricile de mezeluri folosesc aşa-numitele «slănine tari» în procesare, doar carnea proaspătă, tranşată, fiind preluată de pe piaţa internă“, ne-a spus oficialul.

„În cazul legumelor şi rădăcinoaselor, aceste importuri se explică prin faptul că piaţa internă le poate livra doar sezonier, în scurte perioade după recoltă, neavând capacităţi prea mari de depozitare. Însă marea problemă este la capitolul calitate, pentru că pe o piaţă necontrolată ca a noastră oricând poţi aduce apă cu zahăr pe post de miere şi apoi să o vinzi ieftin, mai ales că preţul contează“.