Oamenii de afaceri sunt optimişti doar pe termen scurt

salariiUna dintre marile provocări ale acestei perioade constă în nivelul salarizării angajaţilor: pe de-o parte, veniturile trebuie să crească, pentru ca salariaţii să nu migreze către alte

salarii
Una dintre marile provocări ale acestei perioade constă în nivelul salarizării angajaţilor: pe de-o parte, veniturile trebuie să crească, pentru ca salariaţii să nu migreze către alte firme ori alte ţări, iar de cealaltă parte sunt piedicile care stau în calea creşterilor salariale
"Salariul mediu brut în construcţii ar trebui să crească de la 200 de euro la 400-450 de euro, în următorul an şi jumătate, pentru a reduce migraţia angajaţilor din domeniu", a declarat Laurenţiu Plosceanu, vicepreşedintele Asociaţiei Române a Antreprenorilor şi Constructorilor (ARACO). El a precizat că, în prezent, "salariul mediu brut din construcţii este de circa 200 de euro pe lună şi, pentru a împiedica migraţia forţei de muncă spre alte state cu salarii mai mari, ar trebui ca într-un an, sau într-un an şi jumătate, salariul mediu brut să ajungă măcar la nivelul celui înregistrat în statele care au aderat în 2004 la Uniunea Europeană, respectiv 400-450 euro pe lună". Vicepreşedintele ARACO a mai afirmat că este din ce în ce mai greu de găsit forţă de muncă bine calificată în construcţii, iar ARACO va propune instituţiilor europene un set de mecanisme care să limiteze recrutarea de angajaţi din România, "aşa cum se făcea până acum".
În ţările europene "au fost înfiinţate firme specializate în recrutarea forţei de muncă din Polonia şi România. Recrutarea personalului din construcţii ar trebui să se facă pe proiect, prin subcontractare cu firmele unde lucrează angajaţii, pentru că acestea i-au pregătit", a explicat Plosceanu. De asemenea, în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, firmele ar trebui să acceseze fonduri europene pentru pregătirea angajaţilor, pentru a compensa lipsa forţei de muncă.
Industria uşoară îşi revine cu greu
Maria Grapini, preşedintele Federaţiei Patronale din Industria Uşoară (FEPAIUS), estimează că, în 2006, industria de textile, confecţii, încălţăminte şi marochinărie ar putea ajunge la o cotă de 15% din totalul pieţei româneşti de bunuri, după ce, în 2005, avea o pondere de numai 13%. Însă aceste date trebuie comparate cu ponderea deţinută în 1990 de industria uşoară, respectiv peste 80%.
"Trebuie să fim optimişti, în primul rând pentru că instituţiile statului vor fi obligate să aplice proceduri mai uşoare de contractare. Marele pericol constă în inerţia de care se va lovi această schimbare", a spus Maria Grapini.