Mineriadă timişoreană

Îngrozitor final de sezon fotbalistic! Într-o singură seară s-a spulberat totul: suspansul dulceag al Revoluţiei din campionat, iluzia unei supracivilizaţii a Banatului, părerea idilică despre galeria Timişoarei. La doi paşi de Coloana Infinitului am descoperit Barbaria Infinitului.

În decembrie 1989, zeci de mii de timişoreni refuzau să se lase intimidaţi de sistemul represiv. Miliţia, Securitatea, Armata şi Partidul erau neputincioase în faţa mulţimii revoltate. Ceauşescu a recurs atunci la ultima armă: batalioane de civili păcăliţi că „ungurii din stradă“ tocmai ne iau Banatul. Câteva mii de mineri din Oltenia (majoritatea din Gorj) au fost înarmaţi cu bâte, urcaţi în tren şi trimişi la Timişoara. De ce n-au mai ajuns la destinaţie pentru a-i măcelări pe manifestanţi, acesta rămâne unul dintre misterele Revoluţiei.

Deocamdată ştim atât: în 1989, minerii gorjeni erau trimişi „să facă ordine“ la Timişoara. În 2009, suporterii timişoreni au venit „să facă ordine“ la Târgu Jiu. Unii erau înarmaţi cu bâte, ceilalţi şi-au procurat drugi de fier şi scaune rupte. Iată esenţa schimbării de 20 de ani a Timişoarei!

Nu trebuie blamată populaţia Timişoarei. Nici măcar marea galerie a Timişoarei. Cei câteva sute de tembeli care au devastat stadionul din Târgu Jiu sunt doar drojdia Timişoarei. O drojdie dospită sub indolenţa autorităţilor locale şi centrale: Poliţie, Justiţie, SRI, Primărie etc. Fiecare în parte şi toţi la un loc au închis ochii la creşterea unor tumori sociale.

Mă îndoiesc că, înainte de a face prăpăd la Târgu Jiu, acei decerebraţi erau cetăţeni-model. Dacă-i scuturăm mai bine, vom găsi printre ei interlopi, tâlhari, scandalagii, găinari, şperţari, hoţi de buzunare, spărgători de locuinţe sau de bancomate. Mulţi au o veche experienţă de huligani, din războaiele eterne cu fanii de la UTA, explicate tâmp prin „rivalitatea istorică Timişoara – Arad“. Dacă instituţiile sus-numite şi-ar fi făcut treaba pentru care le plătim, unii dintre aceşti infractori nu s-ar fi aflat sâmbătă pe stadion, ci la tăiat stuf!

Orice comunitate îşi are primatele ei. Doar tratamentul este diferit: comunităţile avansate descurajează huliganismul, cele anemice îl încurajează. România este raiul tâlharilor, al mârlanilor şi al netoţilor. Dacă nu-i pedepseşti exemplar, data viitoare vor fi şi mai răi.

Am avut zeci de episoade violente pe stadioane. A păţit cineva ceva? Nimeni, nimic. Barbarii sunt cunoscuţi, faptele sunt ştiute, dar indivizii continuă să se plimbe în libertate. Şi să vină la meciuri. Oricând e nevoie de ei pentru un nou prăpăd.

Marii vinovaţi pentru cele petrecute sâmbătă seara nu sunt însă nici suporterii (asta ştiu, asta fac), nici arbitrul Balaj (oricine poate greşi), nici Mircea Sandu (de incapacitatea şi de viclenia lui ne-am convins de mult), nici Marian Iancu (ale cărui ţigănii verbale au devenit o tradiţie). Marele vinovat este statul român! Are toate pârghiile posibile – instituţii, legi, bani -, dar nu rezolvă nimic. Şi este singurul care o poate face! Ce-o fi atât de greu să-i pui în lanţuri pe descreieraţii care bat jandarmi şi dau foc la stadioane?

Celor care justifică o agresiune prin nevoia de a pedepsi o eroare de arbitraj le dau o temă de meditaţie. În 1989, Timişoara s-a ridicat împotriva unei dictaturi, iar în 2009 – împotriva arbitrului Balaj, care n-a dat un penalty.