Lumea arabă vrea monedă unică

Trecerea la uniune monetară în bogata regiune a Golfului Persic rămâne la stadiul de bună intenţie. Statele arabe membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului au adoptat un Acord de Uniune Monetară după modelul euro.

Anunţul făcut la reuniunea Consiliului de Cooperare al Golfului nu va conduce rapid la trecerea la o petro-valută unică (denumită Golfo) în rândul celor şase state bogate în ţiţei din Golful Persic: Kuweit, Oman, Qatar, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite (EAU) şi Bahrain.

Monedele statelor din regiune, cu excepţia Kuweitului, sunt legate de dolarul SUA la un curs fix. Planul de trecere la o monedă unică, stabilit la sfârşitul anului 2001 a întâmpinat numeroase obstacole, UAE şi Oman declarând că nu vor adera la o asemenea construcţie finaciară.

Cu toate acestea, cele două state sunt aşteptate ca într-o etapă ulterioară să intre în mecanismul uniunii. Nemulţumirea EAU, a doua economie din regiune, a fost provocată de stabilirea sediului băncii centrale la Riad, capitala Arabiei Saudite.

Omanul consideră la rândul său că nu este pregătit pentru a face parte dintr-o uniune monetară, solicitând amânarea deciziei.

Primul pas: crearea pieţei unice

Proiectul, care copiază formarea Uniunii Europene, este dificil de aplicat în lumea arabă. Observatorii vieţii politice şi economice din zona Golfului consideră că acest demers este asemănător cu dorinţa de a fugi înainte de a învăţa să mergi.

De la stabilirea criteriilor de aderare la euro, în 1991 la Maastricht, au trecut 11 ani până la introducerea efectivă în circulaţie a monedei unice. În acel moment, funcţionau Parlamentul European, Comisia şi Curtea Europeană de Justiţie.

Aceste instituţii reglementau unitar piaţa unică şi libera circulaţie a capitalurilor şi forţei de muncă. Khalid Bin Ahmad Al Kalifa, minstrul de Externe al Bahrainului, a declarat că fără eliminarea barierelor vamale şi libera circulaţie a capitalului nu poate exista o unitate monetară.

În prezent, formalităţile de obţinere a vizelor de trecere a frontierelor durează zile, iar libera circulaţie a forţei de muncă între statele membre este inexistentă.

Un alt obstacol îl constituie inegalităţile dintre economiile din Golf, Arabia Saudită urmând să dicteze politica monetară pentru toate celelalte state, care nu vor avea putere de decizie.