Legături periculoase în „procesul secolului“
0Judecătorii au fost dovediţi că aveau relaţii de rudenie cu avocaţii uneia dintre părţi, astfel că cel mai vechi litigiu din Europa – ThyssenKrupp cu Metalexportimport – va fi intermediat prin arbitraj internaţional. Cum a fost posibilă trenarea timp de aproape 30 de ani a unui proces comercial? Printr-o încrengătură de interese care plasează justiţia din România în Cartea Recordurilor.
Este deja celebru în Europa procesul prin care compania românească Metalexportimport şi colosul german ThyssenKrupp se judecă pe „teritoriul" juridic românesc încă din 1983. Vorbim despre conflictul pornit de la o livrare de tablă groasă desfăşurată la începutul deceniului '80 din secolul trecut, pe care furnizorul ICE Metalexportimport pretinde că beneficiarul Otto Wolf (astăzi ThyssenKrupp) nu a mai plătit-o. Valoarea totală a mărfii (tabla groasă produsă la Combinatul Siderurgic Galaţi), adusă la zi, este de aproape 50 de milioane de euro.
A fost şi încă mai este o miză care a încins atât de mult „piaţa" locală a litigiilor comerciale - a bulversat chiar şi lumea judecătorilor - încât nici până azi lucrurile nu sunt tranşate definitiv. Cel puţin datorită duratei sale neobişnuit de mari, acest litigiu are toate şansele să ajungă în Cartea Recordurilor, iar presa internaţională îl numeşte deja „procesul secolului".
Recuzaţi pentru favoritisme
Recent, o serie de judecători ai Secţiei Comerciale care se ocupă de acest proces au fost recuzaţi, pentru că erau, atenţie, rude prin alianţă cu apărătorii companiilor din grupul Thyssen! Sau, în alte cazuri, pentru că aveau interese comune cu aceştia. Spre exemplu, fostul şef al Secţiei Comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), judecătorul Gheorghe Buta, fost membru al CSM, s-a angajat imediat după plecarea din magistratură la compania cuscrului său, Gheorghe Muşat, fondatorul casei de avocatură „Muşat şi Asociaţii" - reprezentantul Thyssen în acest proces. Iar fiul unei alte judecătoare a fost asociat cândva la această societate de avocatură. Interesant este şi faptul că judecătorii au „nimerit" de fiecare dată în completul care judecă litigiul Krupp-Metalexportimport, deşi o regulă de fier în magistratură impune ca alegerea completelor să se facă aleatoriu.
„Să eliberăm Justiţia de presiuni!"
Peste toate acestea, ni se mai semnalează o intervenţie cam brutală a unor oficialităţi germane, care au presat Bucureştiul - desigur, pe căi diplomatice - să dea câştig de cauză concernului ThyssenKrupp. În fine, după atâtea peripeţii prin stufărişul justiţiei româneşti, se pare că Metalexportimport vrea ca litigiul cu ThyssenKrupp să nu se mai judece în România.
„Că să eliberăm Justiţia Română de astfel de presiuni, am propus autorităţilor (Minister, CSM, Curtea Supremă) ca acest litigiu să fie supus judecăţii unui arbitraj internaţional, chiar dacă noi suntem cei prejudiciaţi şi în ciuda tuturor celor întâmplate", a transmis, printr-un comunicat, conducerea Metalexportimport. De asemenea, „ne vom adresa şi Ambasadei SUA cu rugămintea ca prin intermediul reprezentanţilor săi să organizeze un arbitraj ad-hoc pe teritoriul SUA în vederea soluţionării - cu acordul părţii germane - a litigiului, înlăturând astfel presiuni de orice natură", au mai precizat reprezentanţii companiei româneşti. Comunicatul lor a fost emis „ca urmare a ultimatumului dat de Ambasada Germaniei", care aminteşte, în context, de candidatura României la aderarea în Spaţiul Schengen.
Procesul, în atenţia Parlamentului german
Mai mult decât atât, avocaţii Metalexportimport din Germania şi din România vor face - „nu prin intermediul vreunei ambasade din Germania", după cum au ţinut să precizeze oficialii - o prezentare către Parlamentul german a situaţiei din dosarele aflate pe rolul instanţelor româneşti.
O implicare „total neuzuală"
„Cooptarea fostului preşedinte al Secţiei Comerciale de la Curtea Supremă de Justiţie în echipa de avocaţi a unuia dintre apărătorii părţii germane, devenind şeful acesteia (n.n. - este vorba despre judecătorul Gheorghe Buta), după ce în perioada mandatului său s-a format completul de judecată al acestui litigiu, este total neuzuală", arată reprezentanţii părţii române. Ei invocă „poziţia pe care acesta a deţinut-o în cadrul instanţei, ca şi posibilităţile de influenţare" a rezultatelor litigiului.