Francii elveţieni, greu de găsit la casele de schimb

Valuta nu şi-a găsit încă locul pe piaţa autohtonă pentru că se tranzacţionează, de regulă, doar pentru plata ratelor la credite, lucru posibil şi prin operarea directă în cont. Chiar dacă sute de mii de români au contractat în anii trecuţi credite în franci elveţieni, valuta lipseşte cu desăvârşire de la casele de schimb, care vând doar ceea ce reuşesc să cumpere.

În anii 2006-2008, euforia creditelor în franci elveţieni i-a cuprins pe câteva sute de mii de români, prin nivelul redus al dobânzii pentru moneda exotică. Toţi aceştia au acum rate de rambursat către bănci. Cu toate acestea, valuta a întârziat să apară pe piaţa autohtonă şi în formă fizică. Aproape toate tranzacţiile se efectuează în cont la plata ratelor, pentru că alternativa nu există.
Pentru că împrumutatul nu are de unde să procure franci elveţieni în forma fizică, acceptă cursul impus de banca creditoare, ce poate puţin mai mare.

O rată, încropită de la câteva case

Cele mai multe case de schimb independente afişează cursul doar pentru cumpărare pentru că, la vânzare, nu au ce scoate. Situaţia este similară şi în cazul băncilor. Aici, de cele mai multe ori, poţi cumpăra doar ce s-a încasat în ziua respectivă, iar suma nu-ţi ajunge nici măcar pentru jumătate de rată. De exemplu, de la una dintre sucursalele OTP Bank, prima bancă care a lansat împrumutul exotic pe piaţa românească, nu puteam cumpăra mai mult de 600 de franci elveţieni (CHF), echivalentul a 1.740 de lei.

„Fiind o monedă lentă, plafoanele aprobate pentru agenţii sunt foarte mici. Clienţii cumpără doar pentru rate şi, de obicei, tranzacţiile se operează direct în cont“, ne-a explicat funcţionara de la ghişeu. La Piraeus Bank, unde suma din casă depăşea cu puţin 1.000 de CHF, ni s-a recomandat să cumpărăm de la mai multe sucursale pentru a strânge valuta necesară pentru două rate (aproximativ 1.600 de CHF).

La Raiffeisen Bank, Bancpost şi Alpha Bank, în case nu se gasea niciun franc elveţian. La Volksbank, ne-a fost indicată o agenţie situată la 20 de kilometri pentru a putea cumpăra 800 de franci, iar, la Banca Transilvania, am fi putut cumpăra 30 de CHF, dintr-o agenţie, şi încă 400 din alta. Nici la BRD nu am găsit să cumpărăm franci, dar ni s-a propus să ni se facă o programare, iar, în termen de câteva zile, să ni se pună la dispoziţie suma dorită. În schimb, la Romanian International Bank, am fi reuşi să cumpărăm dintr-un foc 4.000 de franci. De altfel, RIB ne-a fost recomandată şi de casiera unei alte bănci pentru că „ei tranzacţionează sume mari“.

Un franc elveţian mai scump

Francul elveţian se vindea ieri la casele de schimb ale băncilor cu 2,8840-2,9250 lei. În urmă cu un an, moneda exotică era mai ieftină cu 37 de bani. Scumpirea monedei exotice i-a afectat profund pe cei cu credite denominate în CHF, restanţele crescând cu peste 1.000% numai în intervalul august 2008-august 2009, ajungând la echivalentul a 83,03 milioane de lei.

Evoluţia raportului leu/franc este în strânsă legătură de variaţia leu/euro şi a francului în raport cu moneda europeană. Aşadar, o scumpire a euro în raport cu leul sau o scăderea a raportlui CHF/euro poate înseamna un preţ mai mare pentru un franc elveţian în lei. Analiştii sunt rezervaţi în ceea ce priveşte o previziune asupra cursului leu/franc elveţian întrucât, în ultima perioadă, moneda exotică a fost extrem de volatilă în raport cu euro.