Europa, o necunoscută

Rata scăzută a participării la europarlamentare nu este nicidecum o caracteristică a României.

Votaţi, votaţi, votaţi! Pe mai multe tonuri, pe mai multe voci, ziarişti, analişti, politicieni, artişti, ba chiar însuşi şeful statului îi îndeamnă pe români către secţiile de votare. Ce nu înţeleg toţi aceştia e că strigă în pustiu. Probabil mai puţin de o treime dintre votanţi se vor îndrepta poimâine către cabinele de vot.

Motivele absenteismului masiv nu se regăsesc nici în lenea românilor, nici în comoditatea lor, nici în lipsa spiritului civic, aşa cum clamează apostolii scrutinului de duminică. Ele sunt bine definite şi sunt în număr de patru:

1. scăderea generală a interesului în fenomenul politic
2. dezamăgirile repetate provocate de clasa politică
3. slaba capacitate de
convingere a celor înscrişi în cursă
4. necunoaşterea regulilor jocului politic în Europa

Dacă primele trei fenomene sunt aplicabile oricărui scrutin electoral din România - mai puţin, poate, la cele locale, unde alegătorii îşi votează, practic, administratorii - în privinţa celui de-al patrulea vina aparţine autorităţilor. Nimeni n-a făcut eforturi pentru a explica românilor ce înseamnă Uniunea Europeană. Deşi suntem membri de la 1 ianuarie 2007, pentru 98% dintre români Bruxelles-ul rămâne un loc de unde ar trebui să ne vină banii şi atât.

N-am văzut nicio campanie coerentă, puternică şi masivă - finanţată de stat - care să lămurească rolul mecanismelor politice şi economice ale Uniunii Europene. Iar consecinţa este directă: absenteismul. După ce că şi aşa candidaţii au desfăşurat o campanie neconvingătoare şi bâlbâită, oamenii nu înţeleg de ce ar trebui să iasă din casă ca să-i trimită la Parlamentul European. Iar confuzia nu se manifestă numai la nivelul alegătorului simplu, ci chiar şi la cei care ne cerşesc votul. Nu mai departe de săptămâna trecută, unul din candidaţii de frunte ai unui partid important făcea dovada că habar n-are care sunt atribuţiile Comisiei Europene şi care sunt cele ale Parlamentului European. În aceste condiţii, ce să-i mai ceri alegătorului?!

Rata scăzută a participării la europarlamentare nu este nicidecum o caracteristică a României. La nivelul ţărilor membre, media prezenţei în 2004, anul desfăşurării ultimului scrutin, a fost de doar 45%. În România, în 2007, la primele alegeri de acest gen, 29,5% din alegători s-au prezentat la urne. Oricum, mai mult decât în alte şapte ţări membre şi în condiţiile în care în alte patru votul este obligatoriu.

Marea Britanie, de exemplu, membru de tradiţie al UE, a avut în 2004 o prezenţă la urne de numai 32,3%, doar un pic superioară celei a României şi sub jumătate din prezenţa la alegerile parlamentare naţionale. Deci, hai să nu transformăm dezinteresul românilor într-o tragedie antică. Şi, în fond, mai bine ies din casă doar aceia care ştiu sau au impresia că ştiu cu ce se mănâncă scrutinul de duminică. Măcar aşa rezultatele să fie un pic mai aproape de adevăr.