Dolarul doborât de conjunctura economică internaţională

Dolarul american ar putea evolua pe un trend descrescător pe tot parcursul anului viitor. Iar pe măsură ce leul câştigă teren în faţa dolarului, cei care s-au împrumutat în valută constată

Dolarul american ar putea evolua pe un trend descrescător pe tot parcursul anului viitor. Iar pe măsură ce leul câştigă teren în faţa dolarului, cei care s-au împrumutat în valută constată că este tot mai ieftin de rambursat creditul.
Aşteptările privind evoluţia dolarului sunt dintre cele mai pesimiste. Analiştii din piaţa internaţională spun că, din moment ce la sfârşitul săptămânii trecute a fost spart pragul psihologic de 1,30 dolari/euro, semnalul este unul clar că moneda americană trebuie să se deprecieze. Puterea monedei americane a fost redusă prin apariţia unor informaţii sub aşteptările iniţiale privind mersul economiei Statelor Unite. Astfel, mulţi analişti cred că, începând cu prima parte a anului viitor, banca centrală a SUA (FED) va începe să reducă dobânda de politică monetară de la nivelul actual de 5,25%.
Simultan, o serie de ştiri din Uniunea Europeană şi din China au condus la scăderea atractivităţii dolarului. Astfel, ultimul sondaj privind evoluţia economiei Germaniei principalul motor al Uniunii Europene a depăşit estimările iniţiale. Iar oficialii băncii centrale a Chinei au anunţat că iau în calcul o diversificare a rezervei valutare care, în momentul de faţă, se ridică la circa 1.000 miliarde de dolari. Iar din această sumă, aproximativ 70% sunt active denominate în dolari.
Pe de altă parte, deprecierea masivă a dolarului vine în ajutorul economiei americane care se confruntă cu deficite externe în continuă creştere. Astfel, un dolar mai slab reprezintă un stimulent pentru exporturile SUA, care sunt percepute ca fiind mai ieftine. Unii analişti internaţionali chiar au comparat economia americană cu un supermarket ce a oferit discounturi de aproape 10% din moment ce, pe parcursul acestui an, euro s-a întărit de la 1,2 dolari la peste 1,3 dolari.
Avantaj net pentru datornicii în dolari
Mişcările şi previziunile privind evoluţia monedei americane, cu influenţe şi în ţara noastră, reprezintă un avantaj net pentru cei care s-au împrumutat în dolari. Iar principalii beneficiari sunt cei care au luat credite în anii 2002 2003. Numărul lor este redus pentru că, în acea perioadă, piaţa românească de credite de consum şi ipotecare era abia la început de drum, iar dobânzile internaţionale pentru dolari (în funcţie de care sunt stabilite costurile creditelor autohtone) erau la un nivel extrem de scăzut, respectiv 1%. Ulterior, cele mai multe credite în valută au fost acordate în euro.
Totuşi, în perioada 2002 - 2003, cursul de schimb al dolarului varia în jurul nivelului de 3,3 lei noi. Cu titlu de exemplu şi ţinând cont de informaţiile publicate de Banca Naţională (calculul poate varia în funcţie de fiecare bancă comercială), un credit de 10.000 dolari acordat în 2002, pe o perioadă de zece ani şi la o dobândă de 9%, avea o rată de 127 dolari. Ceea ce, la acel moment, însemna un cost de aproape 420 lei noi, calculat la un curs mediu de 3,3055 lei noi/dolar. Însă, din moment ce cotaţia a scăzut, la sfârşitul săptămânii trecute, la 2,6674 lei noi/dolar, înseamnă că rata creditului, calculată în lei, s-a ieftinit chiar dacă dobânzile percepute la creditele în dolari s-au majorat cu circa două puncte procentuale, potrivit datelor BNR. Astfel, deşi rata a crescut cu circa 10 dolari, aprecierea leului a devansat totuşi majorarea dobânzii FED, costul creditului exemplificat reducându-se cu circa 55 lei noi.
Mai mult, pe măsură ce moneda americană îşi va reduce puterea, influenţa va fi vizibilă şi în piaţa românească, fiind probabil ca perechea leu/dolar să se înscrie pe o tendinţă descrescătoare.

Economia românească, puţin influenţată de fluctuaţiile dolarului
Banca Naţională a trecut treptat de la referinţa pe dolar la cea pe euro. Spre exemplu, în anul 2001, când cursul de schimb era la circa 2,6 lei noi/dolar, Banca Naţională avea un coş valutar format din 60% euro şi 40% dolari. Compoziţia coşului valutar era stabilită în funcţie de prezenţa în economie, prin tranzacţii, a celor două valute. Iar în anul 2004, structura a fost modificată la 75% euro şi restul dolari, pentru ca, în 2005, Banca Naţională să renunţe la coşul valutar, raportările fiind efectuate numai în funcţie de euro.